| = gând | Botu Cătălin [13.Mar.06 21:59] |
| la un moment dat, fiecare experiență negativă trăită se poate constitui într-o scindare a persoanei într-o latură care accpetă situația și merge mai departe și o altă latură ce rămâne cantonată înainte de punctul în care s-a produs rupura, ca un fel de restore pe care creierul nostru l-ar avea, un beacap la care încearcă mereu să revină. cum de cele mai multe ori nu poate reveni în totalitate rămâne undeva reminiscența și de face mască... și de fiecare dată tot așa mereu. întrebarea se poate reformula deci: câte drame poate suprota un om? și răspunsul meu este: niciuna. după fiecare dramă mare, un om moare. și se reconstruiește altfel, cu drama altoită din tulpina cea nouă, cu învățăturile ei încolțite înlăuntru și dând roade. numai cine nu vrea să moară devine mască. și ajunge un cumul de măști și se pierde. că de orice ducem lipsă pe lumea noastră, dar nu de drame. așa că măști sunt destule. și nici măcar magazine nu deschidem cu ele. le purtăm înverșunați și ne credem ca tâmpiții într-un bal mascat. dar aici la noi nu se dansează... se trage. nu cântă orchestra, răpăie mitralierele. nu surâdem partenerului de vals, rânjim a moarte | |
| = filosofie pura | Enache Ionut Laurentiu [13.Mar.06 23:06] |
| putem afla cate persoane sunt in una singura in functie de cate mor in timpul vietii.. deci un rezultat putem da in momentul cand am murit.. dar oare mai conteaza? cum spunea neneia Kant, fericirea e un ideal, si putem spune despre un om daca a fost sau nu fericit abia la sfarsitul vietii.. fireste, e doar o supozitie.. o intrebare la fel de buna ar fi "ce vor persoanele existente intr-o singura persoana? .. raspunsul il poti afla, de asemeni, dupa ce toate vor fi murit, iar ultima va ridica triumfator cupa: "Acesta sunt eu". stii, la intrebarea "De ce" exista cel mai simplu raspuns.. "De ce nu?" :) | |
| = Gânduri | ioan ghiocel [14.Mar.06 16:15] |
| Cătăline Dramele suportate de un om, parerea mea, intră în seria de întrebări “De ce mi se întâmplă mie? Iar?”. Masca rezultată are efect invers în această situație, deoarece persoana nou creată în interiorul alteia are obligația de a purta fața și mimica trupului. Iar ea, ca nouă persoană, e limitată în dezvoltare de condiționările impuse de trup. (“De ce sunt așa urât? :-) ) | |
| = Decenu?! | ioan ghiocel [14.Mar.06 16:14] |
| Ionuț Înrebarea “Ce vor persoanele existente într-o singură persoană?” creează un șir de întrebări începute cu “De ce?” care întrerup “normalul” vieții: De ce vor asta? De ce sunt atâtea? … Părerea mea este că la sfârșitul vieții se va lăsa cu un chef monstru, unde toate persoanele vor ridica cupa și vor zice “Aștia am fost! Următorul!”. Iar ultimul rămas, la sfârșitul chefului în picioare, se va întreba: “Câți suntem aici?”căzând apoi în somnul transferului. | |