| = cu toții tragem înspre... | Teodorescu Cristina Oana Daciana [06.Jul.07 10:21] |
| Te-am citit și m-am lăsat trasă înspre mare... apoi înspre o pădure muncitoare de oxigen, foșnitoare de tine... apoi! Și Einstein se mai înșeală câteodată... de nu am fi oameni! cu drag Cristina | |
| = cristina | Carmen Manuela Macelaru [06.Jul.07 11:17] |
| o lume artificiala care in final moarea si doar speranta pt o gura de oxigen din reflectarea mortii conform efectului lui Dumnezeu, demonstrat decat matematic, dar eu cred in el. numai bine, mcm | |
| = obositor | Bogdan Draganescu [06.Jul.07 14:05] |
| amalgamul asta de comparatii si metafore organice. asta sa fie poezia? Poate da, eu n-o inteleg. Nimeni nu mai are inspiratie | |
| = Oxigenul din Dumnezeu | razvan rachieriu [06.Jul.07 13:30] |
| Poezia țipă după oxigenul din Dumnezeu, intoxicată de “bioxidul de carbon” emanat de cuvinte. Poemul crește în tine cu versuri lipicioase, însă tu iei bisturiul gândului și îl desparți de corp, ce reflectă moartea, când oglinda este viața. | |
| = razvan | Carmen Manuela Macelaru [06.Jul.07 15:24] |
| da, asa mi se intampla mereu,ma bucur te trecere. te mai astept. mcm | |
| = bogdan | Carmen Manuela Macelaru [06.Jul.07 15:30] |
| bogdan, culmea e ca un poem fara prea multe figuri de stil in comparatie cum scriu de obicei. e chiar simplu. scuze ca te-am obosit, daca e mai treci. mcm | |
| = foarte frumos | Alberto M. Popesco [06.Jul.07 19:28] |
| am căutat pe google.ro "efectul Dzeu" și n-am găsit nimic... :D... și Einstein nu s-a înșelat, s-a grăbit puțin, doar atât... evindențiez această imagine:"din mine se scurge ultimul vers lipicios/ respirație vâscoasă"... dacă el nu te poate căuta pe mess, te pot căuta eu? :D o seară plăcută, pupici | |