= Ana | Alberto M. Popesco [15.Sep.07 09:58] |
e cool textul tău. repostează-l așa: Ploaie de vară, tristă, simți inima cum palpită… Ritmul ploii e dezolant, iar asfaltul înecat plânge. Eu alerg și mă împiedic de lacrimi în drumul meu spre copacul plin de omizi, băloase... Nu mă ține copacul. Îmi rezervă doar un joc sordid, fără sfârșit... Nu mai rezist, aruncă-mă în sus sau în jos, nu îmi pasă, dar nu mă chinui la infinit... Săgețile ploii se oglindesc pe foaia mea, și mă întreb: «E doar a mea sau e și a ta?» Clipocitul fără sonor... e galben pe foaia mea așa cum galben mi-e chipul la vederea ta în puful omizilor. mai trec. amical, | |