| = poate ca... | Ioan-Mircea Popovici [14.Sep.07 17:37] |
| Ploua-n povestea noastra, Vasile. Ploua cat spunem ca ploua. (Si se aude, parca-i acum). Dar mai ales ploua din cat inca n-am apucat sa spunem, dar scrijelim un semn de ebosa, cat sa nu uitam cand repovestim. Uite, un astfel de semn il gasesc aici, in fulgerul care iscaleste precum primarul, vers care-l leg de cele trei Plouă spășit pe tobele mici ale frunzelor, Ritmul bătăilor înclină umbra copacului. Araci despicați de ciorchinii tristeților,... Ca veni vorba de marturisiri. Doream ca diseara sa fac postarea-n eter. Cam asta mi-e ritmul. Spre seara si vineri. Dar am vazut ca ti-ai anuntat Cartea. Si fara sa mai citesc, m-am grabit sa avem treptele legate, pe aceeasi scara. S-a intamplat ca numarul 21 sa apara cu o clipa inainte. Am vazut ca mi-ai lasat a doua stea (ascunsa vederii). Tu stii ca-n Sah cu hazardul, miscarile se fac pe Scara iluziilor... nu mai explic dar iti zic ca-n timp ce tu gaseai sensuri, eu chiar cautam mustaria din colt. De-ai sti unde-am gasit-o ai da o fuga pana-n atelierul meu de pe Stradela Vantului. Bucurii in nostalgii de toamna, cu galben de lamaita, cu galben de gutui, cu albastrul (oglindit) de mare, dincolo de asteptare, in sarbatoare. Semnul tau mi-a adus aminte ca Batranul s-a tinut de cuvant... poate ca... | |