| + Nostalgii | Vasile Mihalache [14.Sep.07 15:40] |
| Textul mărturisitor implică prezența maximală a poetului în propria viața, chiar dacă arar culege strugurii amintirilor sau spulberă spicele faptelor răspândind dinspre sine miresmele clipei, se dovedește vrednic pentru ieșirea din sine să vedem că seamănă și se aseamănă mirărilor noastre.Percepem cu bucurie luminile: "Ceva mă face să cred că din absența asta s-au născut gemenii. Unul seamănă cu mine, celălalt ești chiar tu... Ploaia deschide fereastra spre mare... pățisem ca-n visele copilăriei când visasem că zbor. mă las în gând pe plajă și mă trezesc iubit. De mic îmi plăcea să ies pe scara exterioară să mă plouă." "Cutia de tinichea", metaforă centrală a întâmplărilor ,este sertarul sunător al copilăriei- sâmbure al realității prezente care dezvăluie cele mai de preț nostalgii. Meritul autorului este acela că provoacă tresăririle din noi de-am uitat de propriile cutii de tinichea, martore ale unicității fiecăruia, când revin asupra-ne fapte, nume, pământuri. | |
| = amintiri from the story | bargan ecaterina [14.Sep.07 17:37] |
| nice povestire. acest entuziasm copilăresc de a zbura prin ploaie mi-a ridicat dispoziția în ziua de vineri, înainte de weekend. descrii amănunțit fiecare stare, bucurie, plăcere din copilărie ("Suflu pe pleavă și-mi îngrop nările-n boabe. Miros de pâine caldă, de trup și Infinit. Mă las în gând pe plajă și mă trezesc iubit.") sau ("Îmi dădeam drumul pe balustradă și la etajul întâi săream în gutui…"); și mi se lasă pe inimă o dulce melancolie văzînd inocența copilului într-o lume învîlvoiată, lîngă părinții mîndri... se pomenește și de visul care continuă să răscolească aerul și să intrige ochii receptorilor. da, am descoperit aici o viziune emoțional-reflexivă asupra altui anotimp al vîrstei, amintiri, emoții... am și eu o mică cutie de tinichea în care-mi păstrez prietenii și amintirile. mi-a plăcut, se merită recomandat. Katerynna | |
| + Bătrânul | Gheorghe Pașa [14.Sep.07 17:54] |
| Surprindem și în acest p(r)oem o întrepătrundere a planurilor, deoarece între vis și realitate, copilărie și maturitate, atunci și acum, "aici" și dincolo de" se stabilește o simbioză misterioasă, chiar stranie, în miezul căreia sălășluiește ne-spusul. Așa cum sesiza V. Mihalache, textul se țese în jurul simbolisticii "cutiei de tinichea", semnificațiile plecând, probabil, de la o imagine a copilăriei (mi-amintește de cutia de conserve din care mi-am făcut cândva prima pușculiță!), continuându-se pe un alt diapazon cu revelarea unor sonorități pe o scară interioară misterioasă, dar și fascinantă. Apar și aici unele simboluri din textele anterioare: digul, farul, ploaia, peștele-n ploaie, în plus, imaginea Bătrânului. Și de aici povestea pendulează între reminiscențele copilăriei și misterul ascuns în miezul unei viziuni ce se așază mai greu într-o paradigmă obișnuită. Acea "ghicire" a drumului pâinii până devine Pâine mi se pare deosebită, deși autorul pleacă de la niște imagini comune. Remarc acest text în primul rând pentru aceea că se apropie de mai multe categorii de cititori, unele planuri fiind accesibile multora, iar altele păstrând o pronunțată notă personală și/ sau inițiatică. Recomand două corecturi:"primul lucru PE care l-am făcut" și "Ce-a fost a fost." (fără virgulă). În concluzie, avem în față un text bun și interesant, recomandabil pentru lectură. | |
| = pagina de jurnal | Maria Gheorghe [14.Sep.07 19:25] |
| desculta am luat la pas lanul tau de grau pregatit de soare sa fie cules,...prin miros si copt de paine...m-am oprit o clipa la primul rand din povestea ploii si-am zis ca m-am gasit intr-o amintire din luna lui Cuptor,....si am crescut,...am crescut,...pana cand un baiat mi-a spus: tu cat mai ai de gand sa cresti?....si-atunci pestele in ploaie m-a invitat la dansul lacrimilor fericite lasate de cer pe pamant, sa binecuvanteze bucuria ca am fost si ramanem copii...dovada e cutia de tinichea,...cu zornaitul ei de vis,...si ploaia,...si-o fila din jurnalul Rafilei,...in care Gheorghe e o creanga, iar tu...un mugur parguit... iti las si eu o stea de mare sa o aduca valul pana in povestea ta, ca tare i-au placut "Ploile"...si ce comoara se ascunde in "Cutia de tinichea"... | |
| = permanente si desitati | Ioan-Mircea Popovici [14.Sep.07 20:37] |
| Sa nu lungesc asteptarea, va spun de acum, multumesc. Reamintesc ca digul, farul, asteptarea, Batranul si cutia de tinichea sunt permanentele unei prezente din Plaja cu suflet. Am descoperit digul cautandu-mi prietenii. Toti aveti dreptate. Pasadia a sesizat de la inceput ca-i vorba de-o poveste care nu se implineste de la sine, fara initiere. Sigur, am dat un raspuns incomplet, (despre ploi, am un raspuns pe pagina lui Vasile) de fiecare parte incompletitudinea raspunsului meu insemnand de fapt o noua deschidere a povestii. Cutia de tinichea este povestea care pleaca din Acum in Atunci. Digul, face drumul invers. Exista o incrucisare a celor doua drumuri, si aceasta este posibila din conditia de continuitate... sunt multe de spus, ca atunci cand stateam cu culegatoarea de scoici si-i spuneam: arunca o scoica. Oriunde ar cadea ea, intre ea si scoicile unde cade, exista o povese... matematic vorbind, rationalele se scufunda dens in reale... si culmea, in orice vecinatate a unui rational exista un irational... | |
| = Fericitule, tu acum chiar ai o cutie de tinichea !!!! | bogza gheorghe [15.Sep.07 14:21] |
| de la cutia de tinichea= prima colecție de nasturi, biluțe și titirezi, la cufărul de peste ani în care ne păstrăm amintirile = fotografiile, scrisorile de dragoste și jurnalele cu poezii, și în final toate adunate în podul casei batrânului, de unde se mai vede încă acel gutui ... care nu a încăput nici în cutia de tinichea, nici în cufar de mai târziu și nici in podul casei, doar în inima ta. | |
| = agonia, locul geometric al destainuirilor | Amalia Cretu [16.Sep.07 16:56] |
| dincolo de amintiri, de dig, far sau scara interioara...exista in aceste note personale un mereu actual remember: aminteste-ti gandul "mai lung decat o marturisire" spre a fi tu insuti; cred ca avem prea arareori sentimentul mandriei de a fi noi insiune, pe timp de "vis". dar sunt si iesiri "pe scara exterioara" cand detinem puterea de a simti "Miros de pâine caldă, de trup și Infinit"; pentru acum, aprecieri amalia | |
| = dincolo de oglinzi si nisipuri | Ioan-Mircea Popovici [16.Sep.07 18:13] |
| Sigur ca planurile povestii sunt dincolo de oglinzi si nisipuri. Oglinda lui Perseu tine de-o realitate depasita, nisipurile tin de cantec si latratul de caine... ciudat cum Oglinda lui Perseu a putut sta la verificat 5 ore (ce era oare de verificat?) si apare in alta ordine decat postarile, care tineau de-un dialog...... si astfel nici dialogurile exterioare nu se leaga asa cum au fost ele... deformarile nu deruteaza decat acolo unde cunoasterea este slaba si neincrederea-i bazata pe neiubire... (explicit, raspunsul are doua tinte...) | |
| = citind textul... | ioana matei [19.Sep.07 11:43] |
| perceptia mea asupra timpului devine oarecum circulara...despre visul din vis în care ne trezim încă odata iubiti las si eu trei cuvinte în "cutia de tinichea": miroase a Infinit... | |
| = mai multe... | Ioan-Mircea Popovici [26.Sep.07 07:20] |
| Ioanna, cutia de tinichea miroase a cutie muzicala si-a lada de zestre. Cat despre Tymp am vorbit in zona comentariilor. Daca vezi pe unde lasa scoici culegatoarele de scoici, acolo gasesti si Peninsula Tympului si cantecul Peninsulei... evident ca toate astea tin de-un Infinit care nu este strain de asa zisul Club Infinity. Cand il vei cunoaste pe Alexis, el iti va spune mai multe... | |