| = poem | Monica Mihaela Pop [30.Sep.07 22:23] |
"aici sunt închise toate cuvintele pe care nu le-am rostit la timp potrivit ... orice aș mai spune acum s-ar întâmpla inevitabil între cenușa hârtiior arse și catifeaua unor apocalipse obscure" "din nebăgare de seamă am scris poezii în loc să le trăiesc" Am ales aceste două secvențe pentru că mi se pare că sunt definitorii pentru poem. Poate să mă fi înșelat, poate puterea poemului se află altundeva, în alte cuvinte, rostite sau nerostite. Aceste versuri însă m-au făcut să vreau a lăsa un comentariu, lucru pe care, de multă vreme nu l-am mai făcut cu plăcere. Și, cred că poemele scrise și netrăite își vor cere, cândva, tributul. Cele bune! (Ai omis un "l" în cuvântul "hârtiilor", strofa 1, penultimul vers.) | |
| = doar cuvinte, Monica Mihaela, doar cuvinte | Dana Banu [30.Sep.07 22:35] |
| puterea acestui poem se află în autorul lor iar acesta îți mulțumește pentru însemnarea lăsată aici(l-ul îți mulțumește și el pentru că este acum:)) PS: tributurile se plătesc mereu la vremea potrivită, toamna e mereu un anotimp potrivit, părerea mea... salut :) | |
| = erată | Dana Banu [30.Sep.07 22:48] |
| autorul lui | |
| + un sâmbure de lumină | florin caragiu [30.Sep.07 22:49] |
| las un sambure de lumină pentru acest poem care mi-a plăcut în mod deosebit, purtând o greutate aparte a transferenței între real și virtual. Pustiirea și fuga, sacrificiul și rostirea arată pe om ca o ființă a limitei, într-un elan de depășire care nu poate via decât înăuntrul limitei fie și în precaritatea condiției ei. | |
| = Florine, | Dana Banu [30.Sep.07 22:58] |
| ești mereu aproapre de litera mea știi foarte bine că mă intimidez oarecum când am parte de onoruri dar asta nu mă împiedică să îți mulțumesc sincer și răspicat cu prietenie, | |