| = cercul perfect | Bogdan Nicolae Groza [02.Nov.07 20:05] |
| un poem a carei geometrii e ascensionala. "Corpul jumate cerc" adica semiperfect, deoarece cercul e figura geometrica perfecta, intrevede popasul parelnic al secundelor. si atunci se intreba, e un popas real sau fals? Daca e real, corpul va cunoaste o...tinerete fara batranete, pentru ca secundele poposesc incremenite in timpul static. daca e fals, corpul a crezut pt o clipa ca se va pastra asa. Dubiul e dublu. Apoi vine certitudinea. Inima, metronomul corpului se dizolva in pete incolore, adica se uzeaza. Varsta prima, adolescentina devine una matura, transand categoric "iubirea in bucati de sentiment expirate inchise in triunghiuri" sentimentul expirat e atunci cand receptorul nu le mai simte, nu le mai primeste, nu mai vibreaza la ele. Triunghiul limiteaza expansiunea sentimentului desi, in forma lui ascutita, e si el o figura perfecta. Ultimele doua versuri sunt usor delirioniste, dar de o plasticitate frumoasa. "zgomotul rasului albastru" e zgomotul demiurgului, al cerului, care "gadila norii, adica ii detensioneaza, facandu-i transparenti, azurul putand fi vizibil, palpabil. de aci si iluzia de "Tu si Eu" care, lunad forma logosului, transcede timpul. Acelasi timp care a reunit iluzia popasului secundelor. Practic, reintregesti cercul, astfel incat geometria devine redusa la o singura figura perfecta. Cercul. Un poem usor de dragoste ,usor filosofic, cu multe simboluri interesante. | |
| = diacritice | Bogdan Nicolae Groza [02.Nov.07 20:07] |
| revin cu rugamintea de a scrie poeziile tale cu diacritice. Astfel n-o sa mai fie la atelier. Mult succes pe mai departe | |
| = Bogdan, | Paius Simona-Elena [08.Nov.07 17:43] |
Mă bucur de trecere și de impresiile lasate aici. Te mai aștept cu drag | |