| = cena delle ceneri | Prodan Ofelia [06.Apr.06 08:38] |
| Imaginea batranului care "inveleste jarul/in soba cea veche" pare ca vine dintr-un timp ancestral care se intalneste cu un prezent ce i se pare "maiastru", desi are "aripi bolnavicioase" si iarasi ne intoarcem la vechile timpuri "fecioare in armuri lucitoare". Iar sfarsitul este pe masura "e liniste parca si sangele/i se opreste sa mangaie inimi". Si ma intreb si eu "cum ar putea sa fie altfel"? | |
| = Ofelia | Negru Vladimir [07.Apr.06 16:27] |
| Ofelia... e o poveste ce are capetele zimtate si mai taioase ca oricand... textul meu despre batranii cei tineri... ma bucur ca ai poposit aici :) | |
| = un vecchio | Ludmila Barsan [27.Apr.06 22:56] |
| Vladimir, eu m-am oprit la poezia asta si stii si tu de ce, titlul...si nu numai.ai descris foarte frumos batranul care nu mai e de la tara si nu mai are mainile crapate si fata zbarcita, acesta "isi spala mainile in apa cu trandafiri" si "nu-l mai sperie noaptea", e cumva a doua strofa o resemnare in fata mortii exprimata prin aceasta "noapte"? acea iluminare, tresarire sau sclipire de viata de dinaintea unui ultim drum. la aceste stari mai adaugam si acea liniste apasatoare si un ultim popas:"și parcă sângele i se oprește să mângâie inimi". mai remarc o unda de resemnare, cu nostalgie si o lumina ce zvacneste si tresare din orice cuvant.am inceput cu strofa a doua(nu stiu de ce), dar revin la prima ca sa remarc acel "jaratec" ce simbolizeaza aceeasi apropiere a sfarsitului, fiindca nu e nici foc ca sa exsprime plinatatea vietii, nici scrum ca sa fie sfarsitul, e doar o cale de mijloc. nu intamplator este folosit verbul "inveleste" . este interesanta caldura, atentia cu care trateaza tot ce il inconjoara: jarul, palmele, luminile. cand priveste palmele isi analizeaza, de fapt, propria viata, de la inceput pana acum si argumentez aceasta idee prin ghicitul in palma. batranul incearca sa faca un bilant al propriei vieti. abia acum observa ca luminile orase sunt maiestre, de fapt, e doar o aparenta ("par"), atunci cand esti pe punctul de a le pierde orice lucru iti pare frumos. prin felul sau de a fi, de a reactiona, prin linistea interioara, dar care se raspandeste in tot poemul, acest batran se situeaza undeva deasupra.io ho piaciuto. | |
| = Ludmila | Negru Vladimir [28.Apr.06 11:31] |
| Leda multumesc pentru opinii si incercarea de deslusire a unui univers deloc comod... nu e vorba de resemnare insa ci de pace... succes la lupta cea mare ;) | |