| = un golpe de suerte* | Alberto M. Popesco [25.Nov.07 19:18] |
| mie imi place foarte mult: "pasagerul debil nu bea privește când îi e permis vorbește somnoros înșiră diminețile care-i fac umbră pe o ață ultima lui vânătoare." "seara fantoma căpitanului se urcă pe catarg să vadă pământul apoi ne spune povești. uneori dansăm." e absurd, toate lucrurile se complica pe o corabie in deriva, te poti astepta de la orice, orice lovitura a sortii poate fi fatala un golpe de suerte = lovitura norocoasa (a sortii) | |
| + corabia care nu se scufunda | Bogdan Nicolae Groza [25.Nov.07 20:46] |
| un text al carui forma compozistica il agreez si eu, petnru ca transmite un mesaj mai complex si o imagistica bogata a simbolului, a ideei, a metaforei. Imaginea trupului, a sufletului, chiar, perceput ca o corabie e veche,dar asta nu deranjeaza, ba chiar dimpotriva, arunca o noua interpretare asupra viziunii avute de poet si receptate de cititor. Inceputul calin, al furtunii care a trecut, ne plaseaza intr-o stare mentala melancolica. Acel "mă reazem cu tâmpla de ziua de ieri" ma duce cu gandul la o amintire placuta, doar atunci ne tinem palmele la tample visand cu ochii deschisi la un eveniment ce inca ne populeaza amintirile. si totusi, imaginea nu e deloc idilica. e o tristete dureroasa, sau o durere a tristetii, prin imaginea albatrosilor ciugulind talpile. Apoi, un crescento al impresiilor, al personajelor. Mai intai iluzionistul, care, dupa cum ii spune si "meseria" are rolul de a deturna realul spre o aparenta de real, spre un fals realizat cu maiestrie. Acest iluzionist "imi arunca monezi sa tac..." Face gestul invers, al incercarii de mituire. Singurul "spectator " care e vigilent si stie ca iluzionistul se foloseste de cu totul altceva ,decvat de magie, de miracol, esti tu, si de aci incercarea lui de a arunca monezi ca nu cumva sa-i "deconspiri metodele de iluzionism". "intram unul in altul ca intr-o usa permanent deschisa" da, neexistand bariere, oprelisti, acel tu devenind eu si invers. Vine apoi, ca un alt personaj interesant, "pasagerul" dar nu unul oarecare ci debil, adica cu particularitatea lui aparte. Uneori genial, alteori cu handicap mental sever, acest pasager insira diminetile care-i fac umbra... Parca e un fel de forrest gump, ce infrumuseteaza, prin lumea lui lautrica si perceptiile lui, prorpiul univers in care traieste. Ca o parere personala, as scoate complet fraza "în jur pereți albi multe frânghii agățate pe care nimeni nu îndrăznește să se urce toate scaunele din jur sunt libere nimeni nu privește orașul fără sfârșit care se întinde până la cel mai apropiat rămas bun spus din greșeală pe scările punții" mi se pare prea explicit, prea descriptiv, prea prozaic. Acest obsedant 'nici azi nu s-a scufundat'`denota o soliditate a corabiei launtrice, care rezista la toate "tulburarile" climei , de la raceala la fierbinte, de la ploaie marunta ( tristete) la soare arzator (euforie, viata, veselie etc) Un text bun care merita aprecierea mea | |
| = erata | Bogdan Nicolae Groza [25.Nov.07 20:48] |
| erata, a carei forma compozistica... | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [25.Nov.07 20:49] |
| albert, eu si personajele mele din poem, nu le mai enumar, le-ai vazut tu formam un echipaj vizibil/tangibil.daca ele, personajele se regasesc si in tine le poti muta la tine pe corabie daca iti sunt de ajutor, ti le dau. eu le port mereu. | |
| = bogdan | Carmen-Manuela Macelaru [25.Nov.07 21:02] |
| chiar am vrut initial sa pun la subtitlu cele 3 personaje iluzionistul pasagerul debil si cautatorul de perle care erau cu mine,fiind mai usor pt cititor, dar am renuntat in favoarea celui afisat.ma bucur ca le-ai sesizat f bine, si imaginea de dupa furtuna si repetitia au au scop. multumesc pt stea. mcm | |
| = Textul - corabie lingvistica | razvan rachieriu [26.Nov.07 11:41] |
| Textul – corabie lingvistică – plutește prin furtuna cu valuri formate din “lichide transparente”. Pe puntea corăbiei se desfășoară un “circ” existențial, cu iluzioniști, paiațe și fantome. Frazele sunt lirice, cu armonii metaforice. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [26.Nov.07 12:24] |
| mi-a placut cum ai zis circ existential, unde fiecare personaj pare sa aiba limba lui, de aici probabil o noua viziune, interesant. mcm | |
| = Transgresarea spațiilor individuale | Plopeanu Petrache [05.Dec.07 21:26] |
| Îmi vine în minte o povestire gotică, Psaltirea din Mainz, despre transgresarea spațiilor de către o corabie, într-un tărâm al nebulosului... Corabia ta, Carmen, transgresează alte spații: de la realitatea crudă a furtunii, la iluzia realității și apoi la momentul ruperii și de realitate și de iluzie.Deja apa nu mai este mediul prin care se navighează ci devine ceva de neînțeles, ceva implicit ostil, ceva virtual ostil, dar a cărui ostilitate nu provine din tendința spre această atitudine ci din necunoscut...lumea noastră a oamenilor... Multe simboluri, aș vrea să navighez printre ele, dar aș strica frumusețea zicerii | |