| = stimate domnule Dan Norea, in numele unei familii cu cinci copii | Catalin Pavel [13.Dec.07 19:20] |
| Danezule, cum ai bagat tu textu asta la sectia umoristice? din contra, e tragic! raminem fara piine! poez pe care o scriu acum are deja o mie de silabe si, din cite am putut observa, n-are nici kigo, nici kireji, nici karumi, doar nitel mujin, mono no aware ioc, si niste yugen era in versurile care le-am taiat care este! cutitul os! | |
| = stimate domnule Cătălin Pavel | Dan Norea [13.Dec.07 19:51] |
| Mea maxima culpa, mi-aș pune cenușă în cap da' n-am. Cenușă, evident ! Mă bate gândul să scriu un poem într-un vers de zece mii de silabe și să demonstrez că niciuna nu e în plus. De ce într-un vers ? Pentru că îmi place poezia cu rimă, clasică. Așa că lasă cuțitul ăla, nu mai tăia silabe cu el. Ia un topor ! | |
| = mai important e golul, nu silabele | Corneliu Traian Atanasiu [13.Dec.07 21:41] |
O glumă bună rămîne o provocare valabilă. Si non e vero, e ben trovato. Demonstrația lui Norică vrea să acrediteze ideea că 3 silabe sînt uneori de ajuns pentru a-ți exprima starea de încîntare, de exaltare. Exprimarea emoției nu este însă suficientă, e necesar și un anume filtru, poate chiar o surdină, uneori o distanță față de trăirea, poetic prea stridentă, prea rudimentară. Ce lipsește celor trei silabe este esențialul unui haiku – imaginile la care să trimită. Două exclamații nu pot descrie o scenă, sînt, evident, prea stridente pentru spiritul haiku. Cel care scrie haiku nu se implică exploziv în ce scrie, el arată că ceva se petrece și implozia urmează să se producă în adîncul celui ce contemplă faptul descris cît mai neutru cu putință. Cele două linkuri trimit la textul despre care vorbește Dan Norea. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=6564 http://www.agonia.ro/index.php/personals/232132/index.html Esențialul unui haiku este un spațiu gol, kireji, pauza dintre două imagini (diferite), locul unde se întîmplă ceva, o taină. Contactul între (versul/versurile de) sus și (versul/versurile de) jos declanșează o erupție, o explozie: sugestia, inefabilul poeziei. Acest spațiu sau cîmp gol e însăși piatra de boltă a artei poetice nipone, categorie estetică esențială și îl vom menționa cu numele său originar: YO-HAKU. Fără yo-haku, poezia, în viziune japoneză, își pierde consistența, sărăcește, dispare în nimic. Poeții nu scriu versuri, ci sugerează stări ambigui, creează spații goale dincolo de tăcere.(Șerban Codrin - TANKA, RENKU, HAIKU, http://micorion.blogspot.com/) | |
| = yo-haku | Dan Norea [14.Dec.07 17:30] |
| Cornel, mă bucur că glumița mea ți-a prilejuit una dintre interesantele tale prelegeri, de data asta despre un subiect esențial dar paradoxal, mai puțin cunoscut printre noi, novicii. Ca de obicei, cu cât aflu elemente noi despre teorie, cu atât mă simt mai tentat să mă las de haiku. Norocul meu că îmi trece repede. :) | |
| = încă înveți | Maria Tirenescu [14.Dec.07 21:50] |
| Așa cum îți reușesc textele umoristice, când vei avea starea aceea în care să scrii haiku, sunt convinsă că vei reuși. Încă înveți. Cu prietenie, Maria | |
| = Maria | Dan Norea [14.Dec.07 22:06] |
| Mulțumesc pentru încurajări ! Deocamdată sunt profund derutat. După ce ani de zile singurul lucru cunoscut de toată lumea era regula 5-7-5, azi e încălcată cu nonșalanță. Trăiască haiku-ul liber ! Constat că sunt apreciate în concursuri haiku-uri care nu au kigo. Sau altele care conțin explicit epitete, metafore și chiar sentimente (deznădejde, etc). Citeam de curând un comentariu avizat: "personalizările în haiku sunt contraindicate". Ca să văd că un haiku de-al tău (foarte bun, după părerea mea) e apreciat și chiar premiat în primul rând pentru personalizarea lunii. Eu, ca novice, ce să mai înțeleg ? De asta spuneam că nu mai citesc pic de teorie și scriu numai după sufletul meu. Sau, mai pe șleau, după ureche. :) | |
| = timpul va decide... | Maria Tirenescu [14.Dec.07 22:27] |
| Sunt convinsă că ai citit tot ce este pe ROMANIAN KUKAI. Acolo, într-un articol tradus de Corneliu, este scoasă în evidență ideea că fiecare juriu de concurs are propriile criterii de judecată. Important este să le descoperi și să le aplici. Eu nu mă așteptam la premiu, dar am trimis trei încercări. Poate mi-ar fi plăcut alt haiku. Încerc să îmi traduc singură haiku-urile pe care le trimit. Foarte rar întreb pe cineva cum să scriu o expresie în engleză. Întreb, în special, când trebuie să scriu un text în proză. După ce am scris cum am înțeles eu că se scrie un haiku, am trimis câteva pagini domnului Șerban Codrin. Mi-a răspuns că nu a găsit niciun haiku între cele 70 pe care i le-am trimis. Am schimbat stilul, am mai învățat. Apoi, au început să apară și rezultatele. Deci, am scris mai bine de 10 ani până când au început să apară și haiku-urile bune. Timpul va stabili cum va evolua haiku-ul. Noi venim cu scrierile noastre, migălite cu sufletul. Cu prietenie, Maria | |