| = Ceasornicul interior | Ina Simona Cirlan [09.Apr.06 17:26] |
| Interesanta conexiunea intre ceasornicar, ceasuri, timp si povesti cu aroma unor vremi apuse. Intr-adevar daruim ceasurilor multe din asteptarile, dorintele si visele noastre. Ca de obicei, povestile tale rascolesc in mine unghere inchise, demult, cu lacatel! | |
| = descătușare | Dănilă Florentina-Loredana [09.Apr.06 19:51] |
| Ina, sper că atunci când se deschide lăcățelul e de bine. Eu cred că uneori avem nevoie să desferecăm anumite unghere. Mulțumesc de trecere și de faptul că te lași răscolită de poveștile mele.:) | |
| = Povestiri pentru oameni mari... | Florin Rotaru [09.Apr.06 20:18] |
| am vrut să te întreb și altă dată (sau poate că am și făcut-o, nu mai știu) - de unde îți iei aceste subiecte? Trebuie să vină de undeva. Personajele sunt atât de vii, de credibile. Poveștile sunt spuse atât de simplu și de firesc și totuși te urmăresc mult timp după ce le-ai citit... Cred că ar merita adunate între coperțile unei cărți, carte pe care mi-ar plăcea să o am pe noptieră. Să citesc sau să recitesc seara, înainte de culcare, o povestioară. Să mă gândesc după aceea că toate problemele mele de peste zi, atât de tracasante, sunt de fapt niște nimicuri. Că lucrurile cu adevărat importante sunt de fapt altele... | |
| = tizule, | Dănilă Florentina-Loredana [09.Apr.06 20:29] |
| mă bucură enorm prezența ta aici și cele ce mi-ai spus. Nu știu dacă voi reuși să scot o carte (nu prea știu cum se face asta:) și nici nu mi-am pus problema serios. Dar, de va fi să fie vreodată, te găsesc eu în toată România să-ți trimit un volum cu dedicație. Despre subiecte acum: imaginez. Na, că m-am dat de gol! Personajele mele nu există, decât în mintea mea. Dar adun în ele de la toată lumea. Să nu fii mirat dacă vreodată te-amestec și pe tine cu alții ca să creez un personaj. După ce le-am dat un contur, cât de cât, le cânt...și le pun să joace. Cam asta e. Te aștept mereu, știi nu? | |
| = povești adevărate cu ceasuri reale | Ion Diviza [10.Apr.06 11:27] |
| Interesante personaje, Florinel, chiar dacă sunt inventate, așa cum ai avut imprudența să ne mărturisești. :)Am și eu un personaj pentru ceasornicarul tău, real, care seamănă puțin cu mine, :) însă nu chiar atât de interesant. Când mă duceau la cătănie, în Germania (RDG), un sergent rus mi-a propus să facem schimb de ceasuri (al meu era nou-nouț, al lui - o vechitură). Urma să-mi facă un favor la repartizarea în unitatea militară, însă de îndată ce am făcut schimbul, nu mă mai cunoștea... Pe urmă, ceasul cela l-am schimbat cu alt sergent, mecanic, - să-mi treacă cu vederea niște greșeli de conducere a tancului. Ceasul lui nu mergea deloc, așa că l-am aruncat... Dacă știam de ceasornicarul tău, îl păstram. :)) Tot în armată și tot în Germania, am găsit în câmp, la exerciții, un ceas de damă de aur, cusut într-o obială, foarte frumos (ceasul, nu obiala) - cineva, probabil se pregătea să-l vândă la nemți, aceasta era o cale sigură de a câștiga niște mărci. L-am dat unui moldovean de-al nostru, lucrător la depozit, să mi-l ascundă - și nu l-am mai văzut... Ceva a rămas totuși... "Ce rămâne, mielule?" - "Acest cântec, domnule!" | |
| = Ion Diviza, cătană | Dănilă Florentina-Loredana [10.Apr.06 15:40] |
| Personajul tău :), Ioane, este chiar mai interesant cu poveștile sale, tocmai pentru că sunt reale. Dacă mi-ai fi povestit dinainte, fii sigur că asta ar fi fost chiar povestea ceasornicarului meu. O răsuceam eu astfel încât să rămână măcar cu unul din ceasurile pe care le-ai pierdut :) Mulțumesc de citire și de povești (eh! lasă, așa sunt sortiți oamenii buni - să piardă. Dar să câștige, în schimb, ...experiență). Ne mai cititm! | |
| = Flori | Maria Dago [12.Apr.06 23:45] |
| "Mda. Fiecare ceas poartă cu el o poveste. Și-al meu, ăsta pe care-l port, are una. E lungă, prea tristă și încă nu m-am hotărât s-o spun nimănui..." Astept sa te hotarasti. Pentru ca miresmele scrierilor tale sunt de primavara. Nu port ceas de mai bine de 20 de ani. Nu am nevoie. Daca vreau sa stiu cat e ceasul intreb oameni ca tine care-mi spun mult mai mult. Triste sau vesele, dar intotdeauna cu miresme ce imbata inima. Ori mintea. Ori caracterul. La buna citire. | |
| = Maria | Dănilă Florentina-Loredana [13.Apr.06 16:03] |
| Mulțumesc pentru cuvinte, Maria. Mă bucur că în scrierile mele ai găsit primăvara, căci e anotimpul cel mai drag mie. Cât despre povestea ceasornicarului, am vrut inițial s-o scriu, dar nu-mi ieșea cum am vrut, aveam nevoie de niște detalii din domeniul militar (ce mi-ar plăcea să le știu pe toate!:), așa că am preferat s-o amân sau să n-o mai spun. Poate cine știe... La bună citire! | |
| = Un "Hanu' Ancutei" trist... | Pandele Maricica [24.May.06 13:44] |
| Am urmarit "Azilul". De la cap la coada. Sunt foarte frumoase ideile si povestile. Personajele sunt un pic romantice, nu reprezinta in totalitate clasa din care fac parte: superioare clasei sunt ceasornicarul si figurantul, Marita si generalul sunt aproape de clasa. Dar au ceva din dumneavoastra si traiesc pentru ca le dati viata prin trairile dumneavoastra. Oricum sunt deosebite. Felicitari! Cu drag, Mari | |
| = Mari | Dănilă Florentina-Loredana [10.Jun.06 06:04] |
| Ai spus un mare adevăr - personajele au ceva din mine. Nu toate, dar fiecare poartă un gînd, o idee sau chiar o trăsătură ce mă caracterizează. De cele mai multe ori mă scriu pe mine, împrăștiată în fiecare dintre ele, bine mascată, că aproape nici eu nu mai știu unde sunt eu, unde nu. Tu cum ți-ai dat seama? Mulțumesc pentru prezența la textele mele și comentariile pe care mi le lași. Auzi, cu "dumneavoastră", nu sunt chiar așa de bătrână :) Deși înțeleaptă cât zece :)) | |
| = Semanam putin | Pandele Maricica [13.Jun.06 22:20] |
| Raspuns: Pentru ca si eu pun cate ceva din mine in personajele mele. Altfel mi s-ar parea ca nu au viata, nu au farmec, ar fi artificiale. In aceasta privinta semanam. Si nu e greu sa-mi dau seama, deoarece personajele au suflet si farmec. Nu e cel mai usor sa te descrii pe tine insuti? Stii exact ce-ai simtit. Despre cei din jur, doar banuiesti. Cu drag, Mari | |