| = impresionant | Alberto M. Popesco [05.Jan.08 11:30] |
| sincer sa fiu, textul acesta mi se pare ca suferit o mare nedreptate, trebuia recomandat. aici putem afla cum se cartografiaza bucuriile in orasul Kammir. foarte amical + La multi ani! | |
| + Puțin, rușinos de puțin... | Tudor Negoescu [05.Jan.08 18:03] |
| Emoționant! O certă vocație de prozator...prin modul în care ``asamblează`` cele două întîmplări. Deja m-am prins în joc și am început să-mi fac fel și fel de calcule, un fel de retrospectivă subiectivă a vieții mele neinteresante de pînă acum. Rezultatul? Puțin, rușinos de puțin... | |
| = adunari si scaderi | Cojocaru Ramona [05.Jan.08 19:52] |
| si noi ne facem inconstient adunarile si scaderile legate de fericire. Povesti frumoase si foarte inspirat titlul. | |
| = pe treptele iubirii | Maria Gold [05.Jan.08 19:49] |
| Mai mult decît interesantă scrierea ta, Titus și în plus te îndeamnă la socoteli. Zîmbesc acum și-mi zic: nu stau rău deloc... În fiecare zi adaug în carnețel, viața e atît de frumoasă cînd fiecare zi e o provocare! | |
| = Răspuns unui comentariu prietenos | Titus Doboș [07.Jan.08 17:45] |
| Mulțumesc pentru steluță, domnule Tudor Negoescu. E prima pe care am primit-o în viață și nici despre coronițe nu pot să mă laud. Pe vremea mea nici nu cred că se inventaseră. Trebuie să recunosc că titlul comentariului m-a cam speriat: „Puțin, rușinos de puțin…” Am trăit emoțiile aproape tinerești ale debutului. Cine dracu m-a pus să mă apuc de scris ?! Cât despre „o certă vocație de prozator”, zău că mi-a mers la inimă. Și mă bucur c-ați apreciat „colajul”. Și mie mi-a plăcut cum mi-a ieșit.. Așa că m-am apucat să văd în ce „ape literare” vă scăldați. Și văzându-vă atât de înstelat , am căzut pe gânduri. Și-am mai postat o „personală”, pe care vă rog să o citiți. La mulți ani și la mai mare ! Pentru dv. Mie mai mult nici nu cred că-mi trebuie. Altfel mi se vor urca steluțele la cap. De unde se trage probabil și expresia cu „stele verzi” | |
| = Ramona | Titus Doboș [07.Jan.08 17:45] |
| Mă bucur c-ai remarcat titlul. Doar rima e deranjantă, poate. | |
| = foarte frumos | Fluerașu Petre [08.Jan.08 02:08] |
| foarte frumoase cele doua povesti, se completeaza, reliefand naturaletea iubirii si forta pe care ne-o da aceasta. felicitari titus pentru alegerea lor si pentru naturaletea stilului. Mie mi-au placut foarte mult. petre | |
| = nu poate fi măsurată în ani | George Mira [30.Jan.08 16:40] |
| Într-adevăr, emoționante și foarte interesante cele două povești. Poate că acei ani în care am fost fericiți sunt cei pe care i-am trăit cu adevărat, dar – ca să-l parafrazez pe Dostoievski – de ce să credem că doar fericirea îi priește omului? Apoi, de ce să excludem din calcul primii 15 ani din viață, care sunt cei mai fericiți pentru mulți oameni? Dacă aș avea o astfel de cărticică legată de gât, cu siguranță aș nota acolo fiecare zi în care deschid ochii și văd din nou soarele, fiecare zi în care pot să spun „sunt și iubesc”. Pe mormântul celor doi îndrăgostiți chinezi ar trebui să scrie „viața acestor oameni nu poate fi măsurată în ani, luni, zile…” | |
| = George | Titus Doboș [30.Jan.08 22:09] |
| Si eu m-am gandit ce-ar trebui sa scrie pe crucea iubirii celor doi si n-as fi gasit un epitaf atat de inspirat. Un comentariu, mai mult decat pertinent. Mersi. | |
| = Exceptional | Sorin Horotan [07.Feb.08 15:27] |
| Nu stiu daca as pune la eseu aceast text. Existau intr-o vreme jurnale de calatorie scrise si emisiuni TV. Mi-a placut textul, are ceva din vechile rubrici "Stiati ca...", le citeam febril, pentru ca aflam lucruri fabuloase. Cam la fel s-a intamplat si cu acest text. Surpriza vine in finalul textului, e un talent regizoral acolo in final. A meritat si povestea, a meritat si finalul, ar mai merita o steluta. Acuma merg sa vad alte texte scrise de acest autor. | |