| = percepții... | ioana matei [10.Jan.08 15:43] |
| există aici un fel de *nostalgie* a eternului...într-un fel *ciudat*, poemul este oarecum *static*...parcă poetul *scrie* "cu timpul"... | |
| = * da | Alina Manole [10.Jan.08 17:22] |
| Ideea nu e noua, dar modul de prezentare aici in poem este deosebit, creand un tablou fragil, in nuante delicate, insa nu reci, dar nici calde, ci usor intre lumi, o suspendare atemporala si aspatiala. Frumos. Nu ma impac deloc cu punctele de suspensie din titlu si din text, asa in general. Si nici cu expunerea strofei a treia, prea prozaica. | |
| = Costel | Cornel Ștefan Ghica [10.Jan.08 18:45] |
| uite o moarte care nu-și pierde timpul și șarmul, deși devine "ceva obișnuit" ca un "pahar cu vin roșu / băut la temperatura camerei, / seara". este un tablou bine-creionat, ca și imagine-mesaj, acolo unde "moartea trece neobservată / ca ruperea unei crengi sub întîia ninsoare, / ca nunțile într-un sat de pescari, / după furtună..." fain. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| + părere | Liviu Nanu [11.Jan.08 10:19] |
| Am remarcat: - Prima strofă - "...șoarecele asimetric al nimicului" - Ultima strofă Suficient pentru a lăsa un semn de apreciere cu scuze pentru deranj, al 75-lea cetitor anton | |
| = pasari | cornel marginean [11.Jan.08 11:26] |
| Pasărea tocmită să aibă grijă de inima ta din care ciugulește, puțin cîte puțin, și duce puilor ei ce, la rîndul lor, vor fi aleși să păzească alte inimi. intreaga idee e meritorie, dar usor intinsa, in schimb ideea versurilor de mai sus este deosebita si imi place, cam trist dar si ironic, usor ( ce-ul nu este chiar finisat acolo) e clar ca esti talentat ca poet si folozof stima | |
| = Moartea se joaca in noi | razvan rachieriu [11.Jan.08 13:35] |
| Moartea se joacă în noi cu neputințele și suferințele noastre, o simțim mișcându-se lăuntric ca “ceva obișnuit”, o simțim cum bea “vinul roșu” al sentimentelor distruse și acrite. Moartea – pisică ce-și ascute ghearele de suflet și vânează “șoarecele asimetric al nimicului”. | |