| = nic | Leonard Ancuta [11.Jan.08 13:48] |
| frumoasa poezie ai scris. mi-ai adus aminte de patul de la mamaie unde a murit tataie, care nu mai vorbea de doua saptamani si a inceput brusc sa vb cu 5 minute inainte de a muri nu a spus multe, decat a cerut sa vina ala micu ca vrea sa-i spuie ceva. m+am dus. si mi-a spus ceva la ureche ce nu am inteles. dar stiu ca voi intelege candva. multumesc pentru aduceri aminte. foarte fain ultimul vers. | |
| = îmbrățișarea de dincolo | Tamara Zub [11.Jan.08 14:59] |
| Pe mine m-a fascinat aici o definiție neobișnuită, nepământeană a întunericului. Înconjurat de zăpadă, prizonier al ei, autorul are totuși curajul de a nu vedea în ea nici un "firicel de alb" și de a-și asuma conștiința, greutatea, nemărginirea întunericului "țintuit de stele satanice". Pornești cu un discurs narativ, iar în partea a doua delcanșezi un flux de imagini apăsătoare, însă revelatoare. Bucata asta e cutremurătoare: întunericul insistă să simt cum îmi apasă pieptul zăpada groasă de pe acoperiș, zăpadă în care n-a mai rămas nici un firicel de alb, totul fiind închegat cu întuneric între pleoapele mele și norii compacți, solid țintuiți de așchii de meteoriți furioși, de stele satanice, de zbuciumul celor care au plecat de lîngă sobă și încă n-au dat de căldura îmbrățișării de dincolo. "Îmbrățișarea de dincolo" trebuie anticipată cu o stea de a noastră, de-a mea. Mai citim, tama | |
| + întuneric între stele | Tamara Zub [11.Jan.08 15:02] |
| M-am grăbit, abia acum o să apară steaua. | |
| = N. Popa | Radun Gabor [11.Jan.08 15:47] |
| Intr-adevar, fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag, obiectele ramase in urma lor trezesc vii amintiri in mintile si sufletele noastre. acest text mi-a trezit o starea empatica, de cineva mie drag, de cineva, care nu putea sa vorbeasca si atunci, eu trebuia sa-i vorbesc in continuu, asa se simtea linistita , infruntand durerile.Frumos text,rascolitor. Cu stima , Radun. | |
| = prozaic | Diana Todea [11.Jan.08 15:47] |
| ce remarc aici este felul în care proza intervine în imaginea poetică, transformând suflul poeziei într-un basm. iar finalul îmi place cel mai mult, mă trimite în sfere karmice. cred că dacă nu ar fi fost scris în fraze poetice lungi tot sensul s-ar fi dus. repetiția are un efect. totul se termină meditativ...macrocosmic. | |
| = Nicolae Popa, o pastilă pentru suflet... | Teodor Dume [11.Jan.08 18:19] |
| e întreg poemul.Un text cu fraze lungi către suflet în care ne regăsim aidoma pașilor mereu urmați..."de zbuciumul celor care au plecat de lângă sobă" Frumos! Înalț o stea de suflet către acest poem, care înseamnă mult mai mult decât cea galbenă cu cinci colțuri postată în dreapta titlului. Mulțumesc, domnule Nicolae Popa, pentru momentul aducerii aminte.Pentru câteva clipe m-am întors acasă la patul de după sobă,dar... Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = te îmbrățișez cu "căldura îmbrățișării ..." | marius nițov [11.Jan.08 22:04] |
| Dragă Nicolae Popa, te îmbrățișez cu "căldura îmbrățișării de dincolo." Eu cred, există o continuitate a vieții dincolo de împietrire, de împământenire... noi dăm sens locurilor prin care trecem și important e să ieșim întru lumină"acum pe patul de după sobă" înainte ca "întunericul să(î)și deschid(e)ă toate catacombele." Dumnezeu să ne ajute! | |
| = răscolitor | ion pascal vlad [12.Jan.08 01:02] |
| Răscolitor, până la lacrimi,"cheagul nopților"! Merită toate stelele și ceva mai mult pentru partea adoua. Trăit-am cândva, cele ce cu atâta har ai postat aici! | |
| = Leonard, Tama, Radun, Diana, Marius, Teodor, ion pascal vlad | Nicolae Popa [12.Jan.08 13:00] |
| Leonard, Orice trecere a ta pe aici e un răsfăț pentru mine, cu atît mai mult cele care dovesesc, dacă mai e nevoie după lecturile reciproce, că avem amintiri și suferințe comune. Mulțam! Tama, Îți sunt recunoscător pentru observația referitoare la riscul (mă rog, un fel de risc) ce mi l-am asumat mizînd în prima parte pe narațiune, ca mai apoi să declanșez fluxul de care vorbești. N-am mai procedat niciodată așa. Ba dimpotrivă, obișnuiesc să încep pe tonalități deranjant de lirice. O iarnă cît mai calmă în continuare! Radun, Cred că e foarte important să încercăm să vorbim despre ceea ce în clipele cele mai grele, cînd parcă ni se ia graiul, nu vorbim decît cu nodul din gît. Îți mulțumesc de lectură coparticipativă. Diana, Îți mulțumesc pentru interpretare. Asta mi-am și dorit: să fac din patul de după sobă un mic sîmbur al suferinței într-un univers macrocosmic prin care ne împrăștiem cu toții. Inspirație! Marius, Mulțam. Catacombele și curenții reci și neguroși ce le străbat s-ar putea să existe doar ca să ne facă să prețuim și mai mult îmbrățișările, atîtea de cîte ne este dat să avem parte... Îți sunt foarte recunoscător pentru trecerile tale! Îmbrățișări! Teodor, Revenirea din cînd în cînd la patul de după sobă - cine are norocul să-l aibă și să poată reveni - aș compara-o cu revenirea la pieptul mamei și a tatei. Cînd aceștia nu mai sunt e o minune să poți merge să-ți îngropi fața în perna de pe patul de după sobă și să simți cum le bate inima trimițînd căldură către tine, către singuraticul de tine... Multă căldură! ion pascal, Frate Ion, poate că cheagul nopților e ceea ce ne adună – suferința, teama de întuneric, groaza de a dispărea în noapte! Dar uite că ne mai întîlnim la o vorbă în preajma textelor noastre și parcă se face mai cald în jur! O iarnă cît mai curată! | |
| = felicitari | bogdan dragomir [12.Jan.08 16:13] |
| e nepermis de trist, nepermis de adevarat. e un poem pe care poti imbatrani, in care patul de dupa soba e mereu cald de trupurile celor ce sunt, celor ce nu sunt, celor ce or sa vie. un poem minunat | |
| = patul și steaua blajină | Nicolae Popa [12.Jan.08 16:18] |
| Bogdan, Îți mulțumesc pentru această trecere pe aici, pe după sobă! Soba încă mai păstrează multă căldură... O iarnă blîndă! | |
| + părere | Liviu Nanu [12.Jan.08 16:53] |
| Bun poem. Are ideee, metaforă, ritm, dar mai ales emoție. citit, plăcut cu scuze pentru deranj, al 228-lea cititor anton (încă) înzăpezitul | |
| = Felicitari si pentru roman | silvia caloianu [12.Jan.08 17:06] |
| Poem... Ai citit un alt poem, al fel de emotionant, despre... fanfara, la club'literar, in ajun de Craciun, astept sa il publici si aici, cred ca merita. Vad ca ai scos "Avionul mirosea a peste" de pe site, nu cred ca ai facut bine. E atat de mare tirajul, incat... ? Oricum... Tin sa te felicit cu aparitia acestui roman si daca te gandesti la vreo lansare si nu e saptamana viitoare, sa stii ca abia astept sa vin si eu, sa obtin autograf. | |
| = L.N. 228, S.C. | Nicolae Popa [13.Jan.08 15:09] |
| Liviu, Mulțam de apreciere. Totodată, profit de ocazie și te rog sa-mi dai adresa ta pe e-mailul [email protected]. Mi-a apărut romanul "Avionul mirosea a pește" pe care l-am tot testat fragmentar aici, în atelierul nostru, și țin neapărat să ți-l trimit. Cu prietenie - Nic. Silvia, Trecerile tale pe aici lasă un parfum de esență poetică. Nimic mai aerian pe lumea asta decît o poetă permanent inspirată. Poemul pe care l-am citit la Clubul literar de la noi de la Chișinău, și care mă bucur că te-a impresionat, poate fi citit și aici, pe pagina mea, pag.2, avînd titlul "Fără sunet". La multi ani pe vechi! | |