| = Lung a fost drumul... | ILIESCU EMIL [28.Jan.08 21:57] |
| Lung a fost drumul străbătut de vântul, ce desculț abia a mai putut să te prindă din urmă. Însetată, te-ai amestecat la amurg cu iarba aplecată de pasul lui, i-ai sorbit vigoarea vântului, ca un hoț de fericire, pentru a înflori apoi în merii pitici, aruncîndu-ți toate dorurile ca o toartă de aur la urechea cerului... | |
| = emil | Cristina Sirion [28.Jan.08 22:24] |
| Multumesc, e doar o aiureala de poezie, ma mir c-am avut curajul s-o public! :o) | |
| = înnoadă-mă cu meri | florin caragiu [29.Jan.08 09:04] |
| mi-a plăcut, în jocul lor, versurile se înnoadă cu zveltețe și grație, dansul risipirii deschide spre o stare contemplativă... | |
| = andrei | Cristina Sirion [29.Jan.08 23:50] |
| E o poezie voit simpla si ma bucur ca totusi place. Multuimesc, sa mai treci. | |
| = florin | Cristina Sirion [29.Jan.08 23:56] |
| La timpul cand am scris-o ma preocupa muzicalitatea poeziei, a fost o etapa. Nu ma pot abtine sa caut in poezie toate aspectele care o rotunjesc, cand de fapt spontaneitatea e tot ce conteaza, chiar si cu rugozitati - uneori sunt atat de frumoase. Multumesc de trecere. | |
| = aplecata ruginiu, | Adriana Lisandru [30.Jan.08 02:48] |
| vin sa iti spun: dor mi-a fost de metaforele tale, Cristina. "tu iarbă eu rostită de apus Înnoadă-mă cu meri încă o dată la vârfuri" aprecierile dintotdeauna. | |
| = sancho | Cristina Sirion [30.Jan.08 04:46] |
| Pentru tine nu sunt o surpriza, cel putin parte din ele. Nu pot sa le las sa moara, nu ma lasa sa traiesc. Reverenta, doamna din recifuri. | |