| = un poem interesant | Ion Nimerencu [04.Feb.08 02:20] |
| un poem interesant! "pe sub geam goneau civilizații mureau se nășteau mureau tu nu te grăbeai să răspunzi" foarte placut pasajul acesta, imi aminteste de reclama unui sampon, ea intra in baie, iar el o asteapta pana i se ofileste floarea din mana, pana imbatraneste aveam si eu ceva asemanator "si-ti vine troleibuzul si-ti vine ciclul si-ti vine moartea si eu nu mai vin" (stiu ca tu ma astepti de-o viata intr-o statie indepartata) dar la tine e mult mai frumos ce mi se pare ca strica putin din farmec : "din reprezentație în reprezentație" - mi se pare putin greoi la rostire si " ...poezie a altcuiva/ ... înainte ale cuiva..." - suna putin deranjant cu mult respect Ion Nimerencu | |
| = Niculescu :) | silvia caloianu [04.Feb.08 02:29] |
| Multumesc, foarte interesanta strofa ta! :) chiar m-ai binedipus, m-ai facut sa zambesc inseninata :) Privitor la ce nu iti suna bine in textul meu: cand ai sti mie cat de bine imi suna! :) M-am bucurat sa te aud: nu mai stiu nimic de tine! Ei, dar te mai citesc, cand te vad pe strada acasta! | |
| = . | nica mădălina [04.Feb.08 13:30] |
| textul se află la locul lui, până la urmă. text în care versul trei din partea II e însă de o prețiozitate și o greutate a pronunțării care înghit val-vârtej încercarea de simplificare anterioară. (conform teoriilor conspiraționiste, cică s-ar fi pășit pe pluto, pardon, pe inelul trei bis al lui saturn și nu pe lună. se știe când. ce primăvară afară și ce relaxare ar putea aduce ea) | |
| = The show must go on | silvia caloianu [04.Feb.08 14:06] |
| Madalina, daca m-ai auzi cum citesc acel rand, cred ca ti-ai schimba parerea. de pretiozitate... nu am timp sa polemizez: de acord, in privinta primaverii :) uitasem, era important, mi-a motivat, intr-un fel, starea in care am scris respectivul text: http://www.trilulilu.ro/sylvika/8ca787e4e2e63a P.S. Andrei Mihai Nicolae, ti-am multumit intr-un alt comentariu (care nu mai e pe aici) si, pentru ca as vrea sa ma auzi, revin sa iti multumesc pentru cuvinte placute. ma bucur sa te stiu printre cititorii mei fideli. | |
| = cu poemul tau, la plimbare | Adriana Lisandru [04.Feb.08 16:50] |
| am citit poemul dimineata si am plimbat intreaga zi versurile acestea intr-un buzunar al memoriei(desi,paradoxal, pe-ale mele nu le tin minte niciodata): "pe sub geam goneau civilizații mureau se nășteau mureau tu nu te grăbeai să răspunzi" de nota 10! extrem de bine ilustrata aparenta expansiune a timpului sub presiunea asteptarii. mi-a placut mult si ironia tandra care razbate din ele. "aerul gurii mele se umplea de taina piramidelor" - versul acesta nu era, parca...l-ai adaugat ulterior? as fi preferat sa nu schimbi nici finalul...dar, fireste, autorul este seic in oaza cuvintelor sale.:) felicitari | |
| = bun | Leonard Ancuta [04.Feb.08 17:16] |
| tot ce era important de spus s+a spus inaintea mea. s-au remarcat imagini fiindca avem un poem complet. de acord si eu cu un alt cititor, poemul trebuie sa se termine la existi. am inteles ca spectacolul continua. ce remarc eu aici e starea, e trairea, fiindca mi se pare atat de reala incat cred ca e ireala parca nu imi paratine e noua trebuie sa ma obisnuiesc cu ea. bravos. | |
| = Adriana, Leonard, multumesc, da, ... | silvia caloianu [04.Feb.08 17:36] |
| aveti dreptate: am scos din final reluarea "din reprezentație / în reprezentație", pe care am plasat-o, de fapt, mai mult pentru link, pentru acea sugestiva trimitere, mica surpriza video, simbolizand ca... dar, tac: "sa nu strivesc corola de minuni a lumii"! Va multumesc mult! | |
| = luciditate | Valeriu Sofronie [06.Feb.08 17:03] |
| in interiorul poeziei, lumea se rescrie... asa faci si tu, o rescrii dar cine esti? O fiinta pierduta intr-o lume care nu doar ca devine mere ci este ea insasi devenire. Succesiune neintrerupta de caderi si ridicari...si iar caderi...O aiureala pe care nu stim ce o va potoli. Caci daca nimeni nu a reusit sa prinda vreun picior din cer, la ce bun atatea vane framantari ? Cine a facut-o inainte de noi ? Si cine o va face dupa? E clar ca nimeni nu se lauda cu asta. Iar de dincolo, nimeni nu se “grăbeste să răspunda…”. Nimeni. De atata provizorat, simti cum fiinta ti se subtiaza, pana la transparenta. Spui de aceea: “pielea mea e tot mai subțire îți spuneam...”. Si tot nu gasesti punctul arhimedic. Ce-ti ramane deci, Silvia? Iti ramane retragerea in inima poeziei, singura care pluteste proaspat peste efemeritate. Dar nu a ta, a ltuia. Pentru ca tu ai nevoie de un centru din afara. Dar nici acolo nu gasesti si recurgi la ultima poarta... “mă uit la somn ca la o promisiune...”...pana “cedezi”. Dar cine nu cedeaza? Zeu sa fii si tot...da. Asa am citit aceasta “retragere a ta in cuvinte”. Ca o salvare a luciditatii. Frumos si intelept. Felicitari. Valeriu. | |
| = Valeriu Sofronie | silvia caloianu [08.Feb.08 11:30] |
| "Ce-ti ramane deci, Silvia?", buna intrebare :) iti multumesc de interpretare, iata ca o recitesc in dimineata aceasta. | |