| = două momente | Zaharia Ramona [06.Feb.08 09:21] |
| Foarte frumoasă dubla perspectivă (părinte/copil), modul în care viața face posibilă apropierea dintre două momente îndepărtate în timp. | |
| = "undeva o caravană pe o limbă verde de pământ" | Doru Emanuel Iconar [06.Feb.08 11:17] |
| „undeva o caravană pe o limbă verde de pământ într-o parte râul dincolo de râu drumul dincolo de drum pădurea dincolo de pădure sufletul meu mă hârjonesc cu un pui de lup soarele alb” M-am oprit la aceste versuri, văd sufletul ce așteaptă, dincolo de realități, întâmplări, întâlniri. Prima strofă îmi place și ea, sunt mai aproape de Alexandru decât de tată. Este minunat pentru copii să împărtășească adulților cele dintâi vise. Frumoasă poezie. E o plăcere să vin în pagina dumneavoastră. Cu stimă Doru Emanuel | |
| = doru | mircea lacatus [06.Feb.08 14:11] |
| oricand poarta e deschisa numai de-ai gasi intotdeauna lucruri demne de luat cu tine si care sa zideasca :) | |
| = Forță și duioșie | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Nu pot să trec fără să las un mic semn.M-a impresionat duioșia optimismul și forța.*Am călcat mai apăsat* și aburul alb ieșea din piepturile voastre puternice de tigri.Și apoi paralela cu amintirea mamei.Deosebit!E bine că se mai amintește și de fericire chiar dacă e legată de copilărie. Cu prețuire, Victor | |
| = victor | mircea lacatus [06.Feb.08 17:01] |
| eu cred ca fericirea aceea din copilarie se prelungeste si dupa in toate varstele care urmeaza indiferent de complexitatea lor si invers nefericirea din copilarie te-a marcat te urmareste peste tot e vorba de mult noroc sau daca vrei de indurare de sus dupa care legi e o taina multumesc emir | |
| = poem... | ioana matei [06.Feb.08 17:01] |
| *punte* intre tata si fiu despre frumusetea salbatica a inceputului inca nealterat...si minunea legaturilor firesti, a iubirii trezite de o nastere...*alterarea* generata de *cunoastere* (chiar atunci cand ea, cunoasterea, se refera la existenta -aici pare sa se strecoare o rafinata ironie) se petrece, parca, nu doar intr-un plan personal (cu trecerea timpului) ci si intr-un plan al unor *acumulari* succesive, de-a lungul generatiilor...un text ce, pana la urma, aminteste despre frumusetea vietii... "eram de vârsta lui alexandru și nu-mi mai amintesc dacă pe atunci mă gândeam la nemurire sau dacă îmi puneam tot soiul de probleme existențiale eram doar un mic animal fericit" | |
| = abia acum... | Cristina Sirion [07.Feb.08 02:09] |
| ... am descoperit-o si mi-a placut mult. O poveste-poezie foarte sensibila si profunda. Imi place ca ultima strofa e simpla, fara pretentii, mesajul intra fara a fi nevoie de mestecari suplimentare. Cred ca ar putea lipsi "sau dacă îmi puneam tot soiul de probleme existențiale", nu adauga nimic la mesaj in schimb o proiecteaza prea mult intr-o exprimare cotidiana. Surprinsa placut. | |
| = ramona)(ioana)(cristina | mircea lacatus [07.Feb.08 09:37] |
| ramona iarta desi tu ai reactionat prima la poezia mea primesti raspusul atat de tarziu textul tau a ramas "foarte sus" nu-l mai vedeam:) iti multumesc ioana foarte corecte si frumoase interpretarile tale ca intotdeauna ma intreb uneori de ce scri poezii atat de scurte doua-trei versuri in plus si-ai primi stele :) cristina abia acum...nciodata nu e prea :) merci de vizita si ma bucur ca "m-ai descoperit" sunt aici de patru ani trecerea ta mi-a adus inca un poet in casa si ce poet! va multumesc emir | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [07.Feb.08 09:37] |
| Mircea, inteleg, regasindu/ne fiecare din noi, din ce in ce mai mult, aceste minunate tabluri lirice si te felicit, cu sinceritate. retin; îmi puneam tot soiul de probleme existențiale eram doar un mic animal fericit cu prietenie, | |
| = petrut | mircea lacatus [08.Feb.08 07:41] |
| trecerea ta pe aici si lasarea de semn ma fac sa mi dau mie crezare :) multumesc emir | |
| = "îi ling mâna ca un animal" | George Mira [11.Feb.08 09:27] |
| Citind prima parte a textului mi-am zis că am de-a face cu o povestioară dulceagă, în genul filmelor americane – tatăl și fiul care se înțeleg de minune etc. Partea a doua însă este cu totul altfel. Epicul este aici doar un pretext de a juxtapune imagini de o sensibilitate rafinată: „apare mama cu două burdufe pe umăr alerg la ea / e atât de tânără încât nu o recunosc”; „…mă adapă ca pe un mânz / cu o mână îmi spală fața / îi ling mâna ca un animal recunoscător”. În ultima parte se face legătura cu „povestioara”, legătură necesară, în logica textului | |
| = george | mircea lacatus [11.Feb.08 12:18] |
| ai descifrat bine textul meu e o compozitie in cerc aici ca in filmele bune:) merci | |