| = penibiloșenii și invitații deschise la dans. | Dan Dediu [12.Apr.06 19:06] |
| Inițial, am vrut să răspund oarecum sarcastic și pe un ton glumeț acestei “magnifice provocări” la un dans de critică literară între două glezne “ușor” incompatibile. Dar ulterior, enervat și din altă pricină, am decis să iau atitudine și să răspund acestei mediocrități literare care-din câte observ- își mai și flutură cu mândrie prostia și sensibilitatea exacerbată în copilăreli nostime de genul: “Uite te provoc! Hai să te văd! Mai ales că am și făcut invitație spre o interpretare din partea cititorului, pobabil nici nu ai citit...”.sau-“Oamni care aruncă cu … în fața celorlalți, doar de dragul de a fi și ei pe undeva altfel decât normali nu duce lipsa nici măcar comunitatea poezie.ro. Dacă ai demintate atunci poți ridica mănușa, altfel…”. Trec peste faptul că doar în citatele de mai sus stimabila autoare face câteva greșeli elementare:“oamni în loc de oameni(dar, intuim că era intenționat, ca să edifice mai clarissimo lipsa mea de sensibilitate și primitivismul meu literar, uman, s.a.m.d.(oh, da!), după care demintate în loc de demnitate și sublima glumiță din puncte puncte pe care ar trebui s-o deduc eu și alții poate. Eu, unul, nu cred că pot s-o deduc, mă împiedic mult prea brusc în adorabila și prețioasa pietricică:“ aruncă cu”. Imediat după această fulgurantă “lectură”-delicioasă, ce-i, drept, pentru un Pruteanu-îmi vine să-i recomand doamnei Maria Prochipiuc niște obositoare, probabil, dar sănătoase lecții de gramatică, o experiență frumușică și revitalizatoare din nou pe băncile școlii generale unde o fi învățat dumneaei în tinerețe, iar pe mine, să mă dea uitării vreo câțiva ani și de abia după dacă își revine, să-mi dea un telefon urgent la 0745632378 să discutăm pe îndelete despre una alta, despre bastonașe, cârlige, critică literară, mai târziu, cine știe, fenomenologie, critica rațiunii pure și alte chestiuni mai greu digerabile de creierul nostru de la o anumită vârstă, de la anumite vârste. Practic, nici nu știu de ce mă ostenesc să răspund acestei bazaconii grandilocvente, că altfel nu știu cum să-i spun. Dacă autoarea pretinde că are o minimă pregătire literară, dublată de experiență, vârstă, și așa mai departe, ar trebui să observe singură prostioarele nostime pe care le debitează în general, și în particular, acum, în acest haios “mini-eseu” și să mă scutească pe mine de lecții de morală și critică literară, pe care recunoaște singură mai voalat că nu e în stare să le facă. Dacă doar într-un “mini-eseu” de ăsta reușesc să mă amuz până la febră “mușchiulară” de greșelile de scriere și nu numai atât, îmi și imaginez cât mi-ar lua să despic firul în patru la teribilosul eseu cu veleități literare de dinainte, unde am reușit s-o supăr până peste poate pe doamna Maria Prochipiuc. Să ne mai amuzăm, până una alta, că și eu mă plictisesc, nu numai doamna Prochipiuc. “Definiția eseul”, corect-“Definiția eseului”. Și mi se pare că am terminat cu greșelile de scriere, pietricelele stilistice, trecem acum la cele de logică, unde se mișcă la fel de greoi doamna Prochipiuc. La începutul “mini-eseului” sunt informat cu seriozitate și rigurozitate că: “Sigur că aici în eseul spre care am făcut trimitere mai sus, sunt frânturi decupate, dar nu din cărticelele de gimnaziu, sunt idei prelucrate și spuse în diverse feluri de mari critici ai literaturii universale” ca în final să aflu pentru prima oară în viață că eseul este un “Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema”. Rog autoarea, dacă tot e pusă pe acte de filantropie literară, să ne dea o scurtă și lămuritoare definiție și pentru “mijloace originale”, ca să înțelegem mai bine la ce se reduce de fapt definiția eseului. “sunt idei prelucrate și spuse în diverse feluri de mari critici ai literaturii universale”-mai puțin mă interesează pe mine despre ce critici ai literaturii universale e vorba(îmi dau seama că dă bine s-o dați pe spinarea criticilor de la Potop și până la 11 septembrie, deși nu înțeleg de ce, dar pentru imensa-mi curiozitate, specificați-mi doar unul singur, un singur critic literar(universal(șic!) care se strecoară în respectivul eseu:să fie ceva din Thibaudet și ochiul meu tinerel nu observă, să fie oare ceva din Barthes și tot așa să nu observ eu, să fie oare ceva subtilimus din Unamuno(șic!) și tot așa să nu observ eu?! întrebări întrebătoare pentru noi, ființe muritoare!) cât mă interesează nivelul de implicare al autorului, autoarei, în cauză, propriile ei opinii despre creația respectivului Caragea Ionuț, corelate și subordonate desigur într-un minim procent cu “pravilele” criticii literare de astăzi și până la extincția noastră ca ființe umane, pe prim plan, scriitori, ingineri, mecanici, zidari, pe un plan secund. În acel dezinteresat eseu am văzut doar niște ambiguue generalizări aplicate pe o dialectică improprie, pe vagi și elementare cunoștințe de critică literară care nu aveau mare legătură cu creațiile domnului Caragea Ionuț-încercați, vă rog, un simplu exercițu:transcrieți acele remarci asa zis literare din acel asa zis eseu pe altă grilă de lectură, pe creațiile altui autor, autoare, și veți observa că se potrivesc oricum, cu mici nuanțări, în 99, 98% din cazuri!-m-aș fi bucurat chiar dacă ar fi fost, așa cum spune doamna Maria Prochipiuc, referințe din critici ai literaturii universale- ar fi fost, desigur, interesant, mă mai salutam și eu cu unul-altul, îmi mai aminteam de una-alta, dădea un aer inteligent eseului și cred că până și Ionuț se crucea(trebuia, în mod obișnuit!): “Ehei, ce bine le spune doamna Prochipiuc, dar chiar așa genialoid să fiu(și să nu știu?!)”ca mai apoi să afle săracul profund îndurerat că de fapt Sainte-Beuve îl lăudase pe Baudelaire în anul nu știu cât(ceea ce, sincer, nici nu prea s-a întămplat, ar fi trebuit să dau alt exemplu!)și doamna Maria făcuse doar un simplu act de prestidigitație schimbănd confortabil rolurile. Dar, nu , nici așa nu s-a întămplat, din păcate. Mai degrabă o credeam pe doamna Prochipiuc dacă îmi spune că acel eseu preia en passant și pe neveu câteva din tiradele prolixe ale nefericitului Alex. Ștefănescu sau știu eu ce altă mediocritate la modă(poate chiar tovarășul Valentin Tașcu, membrană de succes din putredul organism numit-ironia soartei-Agonia, cealălalt chip al soartei-poezie.ro.) Așa, nu văd nimic din ale literaturii universale, dar aștept desigur cuminte și răbdător, în poziția fetusului, lămuririle necesare. Până atunci e bine de menționat:copii, nu orice act care pare inițial izvorât din bunătate și sinceritate și este așa. Acel eseu, e-nu știu dacă exagerez, nul, din orice punct de vedere, pentru că nici măcar nu adoptă de la bun început o atitudine impresionistă eludănd criteriile estetice și partea greoaie cu critica literară, unde, evident, autoarea nu prea are treabă, și trecând direct la ce se pricepe mai bine, adică divagații sensibilicoase și emotive, ceea ce sincer, eu aș fi apreciat mult mai mult. Am comentat, după cum se vede, doar năzdrăvănia de mai sus, dar dacă doamna Maria Prochipiuc dorește să analizez-cu mai multă seriozitate, promit-și eseul cu pretentii de critică literară de unde s-a supărat nevoie-mare, sunt gata s-o fac cu cea mai “mare plăcere”(ba nu plăcere, dar mă obligă formalitățile!). | |
| = Doamne, iartă-mă, că se ia, | Dan Dediu [12.Apr.06 19:07] |
| sorții* | |
| = lămuriri finale, | Dan Dediu [12.Apr.06 22:07] |
| Nici nu am spus că ar fi lipsă de cultură. Am exagerat în legătură cu recent îndreptatele greșeli de scriitură, evident, poate pentru că eram și nervos. Dacă nu aveau cumva pe undeva vreun substrat ioronic atunci se șterg obiecțiile în cauză, dar rămăn cele cu privire la conținutul eseului, pe care le găsesc nostime și copilărești-hai să văd ce poți, de ce ești în stare, etc etc. De altfel, răspunsul meu nu se rezumă doar la îndemnul de corecție acolo unde era cazul-aș vrea să mi se răspundă, dacă se poate, la problema de fond, și anume la referințele către critica literară universală, pe care le găsesc inadecvate, și pe care mi le-ați aruncat în bot ca unui școlărel teribilist și incult. Întregul “mini-eseu” îmi pare de altfel la mișto și cam arogant. Dacă nu scriu recenzii, laborioase analize literare, sublim de inutile, în general, și haioase, cel puțin aici pe site, nu înseamnă, doamnă dragă Maria Prochipiuc, că sunt paralel și complet străin de așa ceva. Din când în când mai citește și moi câte ceva, din când în când mai scrie și moi câte ceva , chiar dacă vă poate părea absurd și incredibil(șic!). În concluzie, aș vrea să fiu tratat cu respectul cuvenit, și voi avea grijă să fac la rându-mi același lucru. P.S.-Am trecut mult de comentarii literare școlărești de gimnziu, liceu. Dacă vreți să discutăm despre chestiuni serioase-literatură, evident-puteți să mă contactați pe mail și să-mi propuneți subiecte de discuție, la care, am să răspund negreșit. Până atunci, ar trebui să ștergeți acest “mini-eseu”, care nu mai are niciun rost-nu avea oricum!- fiind lămurite problemele, și nu cred că am insistat deloc să mă manifest, am fost provocat, cu multă dărnicie și entuziasm de Maria Prochipiuc. Mulțumirile sunt primite, | |
| = Dan Dediu, doar o parere | valeria tamas [13.Apr.06 07:55] |
| De cate ori cineva se apleaca din dragoste pentru poezie sa creioneze despre creatia literara a cuiva, sa vada si omul ala ca e bagat in seama ,ca e luat in serios?Zau, ca nu am prea vazut aici si daca Maria se apleaca cu toata priceperea ei nu vad de ce e un lucru rau.Cu timpul va dobandi mai multa experienta si in plus are o mare calitate umana de care dumneavoastra cu tot respectul nu dati dovada.Nimeni nu s-a nascut intelept iar intelepciunea neimpartasita o fi si ea undeva pe scara valorilor dar nu si utila.Daca dumneavoastra aveti mai multa experienta puteti sa o sfatuiti stand de vorba decent, fara sa va aruncati in polemici sterile in primul rand ca aveti de-a face cu o doamna iar eticheta se aplica si-n cazul elitelor. Va asteptam si pe dumneavoastra cu comentarii pertinente asupra valorii literare a poeziei oamenilor de pe sait dar in afara Mariei nu am prea vazut multa lumme dispusa sa se inghesuie. Cat despre greselile de ortografie , gramatica ca si matematica nu este la indemana tuturor asa ca e firesc sa mai gresim dupa cum o atentionare nu stirbeste cu nimic valoarea unei poezii si se poate face prieteneste fara sa ne batem epoletii de mare erudit . Sper ca demersul meu sa fie bine inteles si va asteptam cu aceeasi placere ca si pe Maria sa va ascultam parerile dumneavoasta atat de pertinente.Material de lucru aveti, bunavointa sa mai existe. | |
| = parere | Enache Ionut Laurentiu [13.Apr.06 20:31] |
| ce ma intristeaza cand cineva chiar face ceva constructiv pe acest site si trebuie sa se gaseasca cineva care sa calce in picioare. domnule Dan Dediu, in afara de ironii si desfiintari, va mai preocupati cu altceva pe acest site? adica, sunt constient de piedestalul de pe care priviti (si probabil il meritati), dar va inteleg perfect, e mai usor sa critici decat sa ajuti. cu o oarecare tristete, Ionut. | |
| = punct de vedere | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Eu cred ca domnul Dan Dediu are oarecare pricepere in literatura, este un om cult, cateodata are dreptate, cateodata nu, cateodata critica sa ajuta, cateodata este distructiva. Asa este peste tot in lumea buna poetica, trebuie sa existe acuzat si acuzator, critic si autor. Personal, nu sunt impresionat de opera domnului Dediu, l-am citit, dar in ceea ce priveste critica sa, uneori este bun. Probabil domnul Dediu este un pic dezamagit de valoarea autorilor de pe Agonia, in acceptiunea dansului, ar avea destule motive. Sfatul meu, daca domnul Dediu imi permite sa-i ofer un sfat, este sa comenteze textele si nu comentariile pe marginea lor, gestul doamnei Maria Prochipiuc de a face un portret autorilor de pe site este deosebit, necesita travaliu si este cu scopul promovarii poeziei si a autorilor in ochiul cititorului. Eu le multumesc atat doamnei Maria cat si domnului Dediu pentru atentia lor si le sugerez sa se impace, cu mentiunea ca mi-ar placea ca domnul Dediu sa reinceapa sa-si reposteze creatiile pe Agonia, mi-ar place sa-i fac o critica. Numai bine, tuturor. | |