= teodor | cezara răducu [14.Mar.08 21:22] |
după ce vei afla, vei înțelege că lacrimile fac parte din circuit. până atunci, o primăvară albă ca floarea de cireș. cezara | |
= vibrație comună | Plopeanu Petrache [14.Mar.08 21:54] |
Cât de mult îmi place Teodor ce ai scris aici! Totul se leagă într-un ritual al pregătirii de trecere, care parcă este un "mă duc să mor puțin"! Din nou mă identific cu această stare!! Oare să fie vârsta noastră rlativ apropiată, care să ne permită vibrația comună? Te felicit și mulțumesc pentru plăcere PP | |
= teodor dume | dan herciu [14.Mar.08 22:05] |
e de departe cel mai frumos și sensibil text pe care l-am citit azi...final de excepție „și după ce voi afla cine sunt o să merg să-mi cumpăr cămașa albă... „ felicitări! cu prietenie dan | |
= re:Plopeanu Petrache, Cezara Răducu, Dan Herciu... | Teodor Dume [15.Mar.08 08:15] |
Plopeanu Petrache, așa este, "mă duc să mor puțin" apoi mă întorcsă văd cine...ce... evident că există "o vibrație comună" și acea vibrație e teama de moarte de care nu scapă nimeni.ne învăluie și vrând nevrând acceptăm starea ca pe o binecuvântare... mulțumesc mult de gând cu prietenie, teodor dume cezara răducu, trecerea ta e o încântare. o bucurie desuflet însetat...mulțumesc. evident că "lacrimile fac parte din circuit". fără ele nu putem exista. ele își au lăcașul în fiecare din noi numai că unii le exteriorizează mai mult sau mai puțin. cei care plâng în ei suferă cumplit, cezara. și mor încet, vorba poetului... stimă și cu multă prietenie, teo dan herciu, nu-mi trecea prin cap că voi fi vizitat de dan herciu. bucuriae cu atât mai mare cu cât știu că vorbele tale vin din inimă. bas chiar sunt măgulit de aprecierea făcută. și să confirm starea o să adaug... noi toți o să mergem, mai devreme sau mai târziu, să cumpărăm cămașa dacă ne respectăm credința și pe noi înșine. iată că uneori mulți dintre noi nu știm acel amănunt.cine suntem...și care ne e rostul aici pe pământ... mulțumesc de aprecieri te mai aștept stimă și considerație, teo ps.revin cu specificația. în momentul postării comentariului tău în același timp și secundă amândoi vorbeam unul cu celălalt fără a ști că defapt gândurile noastre se uniseră întru împlinirera cuvântului la fracțiuni de secundă. iată deci că există telepatia-coincidența și poate un alt fenomen nedefinit.foarte curios lucru... același, teo | |