Comentariile membrilor:

=  viind viiturile	Florina Daniela Bordieanu [16.Apr.06 17:33]
stiu cum e, Alina, cu viiturile astea o fo' si pe la Bacau, mai an, si pe la mine casa o inceput sa-si ridice poalele in cap, ca o nerusinata fara frica de nimic, da da. nu mai lupota, sedeam la buza beciului si priveam cum creste incet incet dar sigur, mi-era spaima si mi-era intepeneala din becuri luminile se stingeau una cate una, stai stai ca am deviat digurile s-au frant "eu nu pot sa-ti arat nimic" decat atat ca "nu mai lupt urc cu tine pe coasta" si-o mai fi si-or mai fi si teste cine le mai stie. (excelenta strofa a doua, nu ma pot abtine sa nu ti-o spun)
=  erata	Florina Daniela Bordieanu [16.Apr.06 17:34]
erata:in loc de "lupota" - evident, "luptam"
=  Florinule,	Alina Livia Lazăr [16.Apr.06 18:57]
Promit să pun stăvilar numai viiturilor greu izbitoare necinstit ucigătoare de piept :) Ce bine c-ai trecut! li
=  cantecul fantomelor de foc	cornel stefan ghica [16.Apr.06 22:11]
asculta asculta ritmul asculta: e doar ritm in liniste asculta un fluture, o petala asculta cum nu ne-am cunoscut si nu vorbi, grairea cu pacat s-o duci pe buze asculta cum se bucura si El si destinul si orizontul rosu asculta marea, visul, tangoul incovoiat, starea literei intoarsa asculta si citeste-ti linia vietii, priveste-ti mainile si taci asculta urmele de raci gandind tropaitul clepsidrei prin ape asculta chitara in simfonii de lapte asculta… incepe „starea de asediu” cu o liniste adusa la mal cu primul val de albatros ranit cu saruturi asculta si nu lasa surzenia „in becuri” sa-ti amuteasca frumusetea, caci atunci ti-ai da seama ca iubesti trecuturi asculta ca si cum mana stanga ar fi o creanga a unui copac oarecare cu radacini de piatra infipta-n iubiri si ar da visele intre frunze odata cu mana mea dreapta ca un potop si un fluture asculta si fi zambetul pe care eu sa il destainui acolo, sus, in raiuri de corali asculta realitatea celor patruzeci de zile fara de mancare, fara de baut, ca un personal jesus intr-un desert absolut asculta cum „am ucis lumina cu gura”, ca si cand dezbracati de iluzii am fi mantuire si primavara intr-un foc reaprins, pe o felie de lume concreta ne-am stropii cu icoane nelinistite asculta ritmul asculta: e doar ritm vezi… vezi, la-nceput un ajutor destin a rasarit din mare vezi, la-nceput a fost licarirea si scanteia si nisipul infirbantat si lacom vezi prietenii, vinul, casa care danseaza si-si ridica poalele, iar talpile ei piseaza marunt teasta unei vorbe si a unui val, intre stele si pietre, inmarmuriti in scuturi si cuvinte agitate vezi… si la-nceput a fost valul… si la-nceput a fost apa, au fost razele in dansul fara ploaie vezi cum eram ingenunchiati si plini de insule, dezgoliti in arsita si cenusa scoicilor vezi, fierbinte si sus, Soarele zambeste-n oceanul adormit peste talpile care mai ”piseaza marunt teasta mortilor sa stie” de ce sunt inca simfonii de nisip si matase vezi un apogeu de fluviu involburat si rau, amestecat cu ritmuri, adapat in iures si gropi submarine ma vezi? Eu, refluxul imperial al unui Rio amestecat cu purpura, ascuns intr-o soapta ce musca placeri cu fiecare gand, intrat in fiecare cuvant rostit in viitura vezi, ai crezut ca-i prea usor, dar nu… „cine se leapada cu mine de creier de mii de ori” crezi ca „nu mai e mult” si o sa ne jucam cu pamant lipiti de nudul transpirat si obosit vezi, fredonez un ritm neascultat in doua cuvinte rostogolite: unul mestecand trupuri si dragoste, celalalt desenand geometria unor anotimpuri vezi iluzia unui spatiu in care „ne imbracam” si „tragem in piept doza de frica”, din care libertatea ne permite sa atentam la libertatea celuilalt ai incredere ai incredere in vulcanul mistuit prin razboiul care rupe in copite toti luptatorii din fire ai incredere in ritm, in salturi si-n mitul pe care eu il las sa se-nteleaga intr-o „pauza de soapte” „mai am de cucerit o ultima reduta o ultima insulita de piele si os barbia ta” ai incredere asculta ritmul si simte-te ca-ntr-un zbor de imperii antice simti lovirea de ganduri in trupuri prin nuduri amestec in forme in lacrimi de luturi arse-n destinul unor lilieci prea reci si treziti in dimineata unui cer de flacari mistuit in saruturi cu lupii? simti cum „ne-a fost presetat aerul”, cum realitatea, „pe vibratia naucirii”, ne-a rostogolit trecutul cu un prezent napraznic si crancen simti toamna, frunzele, primavara, florile, loviturile, mangaierile? simti argintul cum moare cu fiecare stralucire? simti focul in cor de fantome sosite si christe… sau nu poti sa-mi arati „nimic decat tu smirgheluit cu sferele mele de carne?” simti si nu mai lupti, traiesti si pierzi si urci pe coasta de Adam, castigi si plangi adanc simti? adanc apleaca-te te imprumut tie
=  Ștefan,	Alina Livia Lazăr [16.Apr.06 22:41]
Mulțumesc pentru cântec. Ce-aș mai putea să zic?! Sunt obosită. Tac. li
=  pauză de șoaptă:	Enache Ionut Laurentiu [16.Apr.06 23:29]
eu nu pot să îți arăt nimic decât un tu șmirgheluit cu sferele mele de carne orice cuvant in mana ta devine o arma cu 10 sensuri care te apara si te descopera in acelasi timp.. ce pot sa mai spun? a spus Cornel pentru toti :) cu acelasi sentiment din titlu', semnat: O
=  Gulie,	Alina Livia Lazăr [17.Apr.06 00:44]
Nu crezi că măcar un sens e de ajuns?! Măcar unul. pese: din care titlu sentimentul, Ioane?