| = dane, | elis ioan [15.Apr.08 12:00] |
| imi place mult finalul..este o delicatete acolo, o tandrete aparte - in animalul acela bland al celor pe care ii iubim, datul acela jos e dureros. daca nu e cu suparare :) 'tu nu ai trecut prin asta' este reluata tocmai de ideea 2 - 'nu știi cum e să te-ntorci în același punct în care s-au risipit toate'. as pastra doar ideea 2 pana la capat...suna un pic redundant, daca nu cumva tocmai asta a dorit autorul. | |
| = în mod inexplicabil... | Vasile Munteanu [15.Apr.08 12:00] |
| textul tău îmi amintește de Modigliani, de inerții și decizii conjuncturale, de o dinamică vitalistă, generatore de ritm propriu "facerii" și "desfacerii"; poate pentru că poemul tău beneficiază de aceeași cromatică paradoxală, oscilând între un alb imperceptibil și o transparență indefinită. cu plăcerea lecturii, ss "un tip foarte dificil" [:)] | |
| = . | nica mădălina [15.Apr.08 13:13] |
| e trist și sensibil. ceea ce nu e trist, ci chiar bine. e aproape de tot limpezit. și nici pic din emfaza care prin textele tale e deseori intuibilă, în sensul ei autoironic. și salut folosirea verbelor tari, precum a iubi și a râde. chiar o așteptam, la nivel de curaj al despuierii textului. | |
| + omul însăilat | Ela Victoria Luca [15.Apr.08 14:26] |
| cred că, mai mult decât aerarea discursului și planarea pe registre de feeling, este capacitatea de a vorbi despre ale sufletului fără accentuări și fără anse prea înalte sau adânci, un soi de moderare (prin rațiune, logos și alte ”instrumente”, prin care autorul reușește să ofere lectorului priviri înăuntrul (în cordul, în ”pieptul” textului), fără a se/a-l exhiba, fără patetisme și fără catharsis brut. remarc: omul însăilat și liniștea sterilizată, chiar dacă le-ai mai utilizat cumva cu acest sens, nu cu aceste formulări, remarc și finețea/rafinamentul dezvăluirii afectelor în câmpul/spațiul poetic. singurul prelucrabil ar fi jocul de știi / nu știu / nu știi, repetitiv în primele 3 strofe, cred că se accentuează prea mult știindul cesta, să mai lăsăm loc și descoperirilor, explorărilor etc. Ela | |
| = Atitudine clasica | Nicolae Marius Buchiu [15.Apr.08 17:05] |
Salutare, autorule, Voi fi concis, textul urmeaza indeaproape ideea finalului care incununeaza o lucrare. E greu de contrazis ca prin contrastul exprimat in ultimele randuri nu incerci sa sintetizezi intreaga problema emotionala, tot ce s-a dezvaluit prin diverse dezvoltari (nici o aliteratie intentionata). Atitudine care imi place, fiindca zmabetul din final e putin amar, si asta pare a se dori si mesajul. | |
| = nu stiu | George Asztalos [15.Apr.08 22:22] |
| mie nu-mi place finalul ăsta deși nu sunt de la Protecția Animalelor: "...tocmai urcasem pe animalul blând al celor pe care-i iubim "...poate e urcarea aia peiorativă și ni se cere să ne hotărîm dacă iubim sau...călărim...;) cu prietenie, prietene... și pe față și pe dos, george cel asztalos | |
| = rareori... | Mihaela Merchez [16.Apr.08 00:37] |
| intalnim un text calm fara sa fie plicticos/siropos. dupa lectura - cuvantul care a venit imediat a fost "suav". si nu pentru text, pentru interrelatiile din el. pentru mine e importanta fotografia de stare, efemerul devenit permanenta, pentru ca locuieste acum in cateva versuri. | |
| = drumul care aduce veștile | dan mihuț [29.Apr.08 10:48] |
| elis, da, ideea se repetă, dar am vrut să dau o nuanță colocvială. desigur, e mai bine cum zici tu. finalul... tocmai el mi se părea cam superfluu, dar eu mă mai înșelăm. don basil, asociațiile pe care le facem... cine știe din ce motive sunt totdeauna interesante. m-am gândit ce te mai putea duce spre crudul modigliani. sau spre care latură. recunosc, la cromatică mă gândesc rareori. spre rușinea mea. mădălina, chestia cu emfaza e un lucru bun, da. și nu e trist deloc, voi, pieze rele. așa voiți a-l vedea! (la muuuuuulți aaaaaaaaaaaaaaaani!) ela, poate știi că de patetisme fug eu ca dracu de tămâie. nici tușa groasă pe lîngă cele inner nu-mi place, e drept. de asta acest moderat receptat de tine mă bucură, mi se pare cel mai cinstit mod de relaționare cu textul. marius, nu te contrazic, nu-mi convine s-o fac, deși poate aș avea dreptate, dar ce mai contează dacă ție îți place să vezi lucrurile așa? sunt convins că e mai bine. eu sunt doar autor, ce știu eu?! cetitorele e regele! punct. george, e bine că nu-ți place. uite, îți pot destăinui că nici mie, dar ce mai putem noi face acum, când răul s-a împlinit. și dacă te duci cu gândul la tot felul de purtători de purici, asupra ta să cadă acatistele brigittei bardot! mihaela, suav nu mă gândeam să fie, dar să fie și-așa. iar cu fotografia de stare ai dreptate deplină. pentru mulți are rol important. eugen, hai că m-ai făcut să râd, dar e bine că-ți plăcu și nu mă supăr. norocul tău că altfel, dacă nu mă mai opream din râs... și conștiința e grele, amice! liviu, uite, de-al dracu nu ies din mediocritate, să-ți dau ție satisfacția de a-mi tot spune să ies de-acolo, că altfel ce rost mai au delirurile?! despre punctuație... noi să fim sănătoși și frumoși! mulțumesc frumos pentru semnele voastre. | |