Comentariile membrilor:

=  where is old li?	Ioana Veronica Epure [18.Apr.06 09:57]
Parcă-parcă remarc o scimbare în ceea ce ai scris aici. Se distinge de celelalte poezii ale tale, mai ales prin ton, aici parcă ești mai puțin dezinvoltă decât de obicei. Și tema e diferită, ești tristă în poemul ăsta. Mi-a plăcut mult ideea cutiei de pantofi plină de amintiri, și m-au încântat ultimele două versuri. Apreciez la tine că poți să faci astfel de schimbări uneori, că nu te cramponezi într-o singură direcție... deși mi-au lipsit spontaneitatea și entuziasmul din versurile tale.
=  ăăăăă.....	Alina Livia Lazăr [18.Apr.06 10:17]
Jovana, Eu scriam la tine și tu la mine. De comentariu zic. La întrebarea aceea o să îți răspund când o să am și eu răspunsul. Dar îți mulțumesc că ai adresat-o. Pe bune. :) prietenesc, li
=  .	Andu Moldovean [18.Apr.06 12:15]
Ba mie imi place schimbarea. Li nu mai epateaza, Li scrie ce simte. Viva la revolucion! Bobadil.
=  parere	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
daca deschizi cutia de scrisori parca ai sparge teancul de ciment in care-Alina, ingalbenindu-si sensul il striga pe Manole, hizlindu-se dement strangema-n dinti si lasa virgule sa ploua in fiecare anotimp Da, se vede schimbarea, doamna Alina Livia Lazar are imaginatie, potential, cu un pic de ritm interior cred ca textul ar avea si mai mare impact fonic, oricum este la alegerea dansei aceasta optiune.
=  viva la revolution	Alina Livia Lazăr [10.Dec.18 14:27]
Bobah, Eu mereu am scris ce simt - ca fiecare, cred. Recunosc că în ultima vreme (ceea ce înseamnă că mâine poate să îmi treacă) mă interesează să scriu ce simt CEILALȚI. Adică să găsesc un numitor comun al simțirii. De ce mă interesează să fac asta?! Pentru că acum cred că e momentul să mă dedic cumva cititorului, nepierzându-mă pe mine. E enorm de greu. Sper că am exprimat bine. Mulțumesc pentru semn(al). Știi că mă impulsionează mereu, indiferent cine l-ar scrie sau cum l-ar scrie. Senin. li
=  Domnule Ionuț Caragea,	Alina Livia Lazăr [18.Apr.06 13:37]
Manole așteaptă, la Manole se merge cu de-ale gurii, conform "analelor" românești. El nu prea vine, că are de construit istorii. Evident că prezența dumneavoastră mă copleșește, ca de fiecare dată, prin faptul că e neiertătoare, pertinentă și, conform promisiunilor sângeroase de acum ceva timp, așteptată. Nu știu la ce ritm interior vă referiți, un soi de muzicalitate mai săltată a cuvântului?! O să meditez și voi urmări asta, hoțește, prin textele dumneavoastră (pe care oricum le urmăresc). În altă ordine de idei, eu încă nu am nenorocit pe nimeni, deci sunt domnișoara Lazăr - dacă tot țineți atât de mult la acest pronume de politețe. :) Cu același respect, duduia Li :)
=  Stiu	ramona iancu [18.Apr.06 13:45]
Li, de unde ai stiut? Chiar acolo erau scrisorile, dar sa-ti spun, am avut surpriza sa constat ca sensul lor nu a ingalbenit, dimpotriva, asa cum din rugi aperent uscati, mai pot iesi muguri, pulsul lor e proaspat. Mai erau si poze cu zimti, alb-negru, tatal acela posibil, ramas la fel de inalt, si zambetul un pic incercanat de grija zilelor de ieri. Te-am simtit foarte aproape de podul cu amintiri.
=  che guevara parca ii zicea	Andu Moldovean [18.Apr.06 14:34]
Li, asa-i, m-am "iesprimat" :-) gresit, accentul trebuia sa-l pun pe faptul ca nu mai epatezi, si, intr-adevar, asta te aduce mai aproape de amaratul de mine, cititorul :-) Pentru poetul Ionut Caragea citire "strangema-n dinti", daca e "in dinti ma strange" si nu "strange man cu dinti" sau orice alta expresie de pe alte meleaguri, are DOUA cratime, ghici ghicitoarea mea unde trebuiesc puse. Bobadil.
=  erata	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
Domnule Andu Moldovean, multumesc de corectie, graba subsemnatului nu justifica in nici un fel grava eroare. Cu ingaduinta dumneavoastra voi pune cratima lipsa. Imi place cum ati dezvoltat subiectul. O sa notez undeva sa nu mai fac aceeasi greseala... strange-ma-n dinti sau strange man...varianta romgleza cu dinti Va multumesc
=  reply	Alina Livia Lazăr [18.Apr.06 16:06]
Ce bine, uei, că am ajuns la un consens în ceea ce privește cratima domnului Ionuț. Oricum, textul meu nu a avut nici de suferit, nici de împlinit. Asta ca să vă prezint starea de acritură care, știu, mă prinde așaaaa de bine. Domnilor, trebuie să îi spun mai întâi Ramonei că nu despre podul cu amintiri fu vorba aici, ci dimpotrivă, despre inevitabilul lui mâine, căci am conceput textul ca o scriere față de fiul meu, viitorul, nenăscutul (Ștefan Alexandru, cred :P). Cred că amintirile lui despre mine și despre tatăl lui înaltul, călătorul, le va păstra într-un chip, podul demolându-se între timp și viitura înviind peste noi. :) Ramona, eu aberez, dar asta pentru că îți mulțumesc. Bobah, știu că te grăbeai, că altfel nu lăsai tu să îți scape sensuri. Tocmai pentru că te grăbeai și totuși ai scris, îți mulțumesc. Domnule Ionuț Caragea, doar nu credeți că domnul Andu Moldovan, zis Bobah, vorbea serios! Nu de alta, dar nu puteți corecta comentariul. E în regulă, mulțumesc. li
=  pe bune!	ioan peia [18.Apr.06 19:04]
ian te uităăăăăăă! o alină-ntr-o cutie de pantofi care cere milă!!... a, nu, m-am grăbit. în cutie erau niște scrisori aflate în plin proces de îngălbenire, scrisori care cu "dinții virgulelor" mușcă "din timp". am fost la dentist, că el e petialistu', de!, și l-am întrebat: "bre, nene dentistule, matale, la viața lu' matale de meseriaș, ai văzut sau ai auzit de virgule cu dinți?". nenea dentistu' s-a depărtat ușor de mine spre a mă cuprinde mai bine-n cătare, și, după ce s-a asigurat că aveam o aparență de stăpânire de sine, mi-a zis: "man, aci e stomatologia, nu psihiatria!". acu, să revenim la scrisori. scrisorile alea din cutiuță, aflăm că sunt trimise fiului ei care, deocamdată, e pe țeava tunului, așteaptă un fitil amorsant în viitorul indecis. anșa. mama se roagă de fiu, astfel: "fiule ai milă de tinerețea mamei tale poart-o pe brațe ridică-i vălul și nu încerca să ghicești tocmai tu tați posibili în iubiri imposibile sunt duși pe munte" de remarcat sintagma: "tați posibili în iubiri imposibile" care sugerează cum că mama în cauză are porniri poliandrice, nu se știe cum o să iasă până la urmă copilul ăla! cu atâția tați posibili o să iasă un fel de conglomerat biopsihoanatomopatologicofăt! să vezi nebunie la identificare, după aia! "ăla eu... ăla eu..." - asta da, imposibilitate imposibilă... știm însă, în mod cert, un lucru: că tații, cu toții, sunt în tanshumanță, - de toamnă sau primăvară, nu ni se precizează. or fi ciobani mioritici? or fi alpiniști... or fi parapantiști... dumnezeu știe! cert este, însă, că sunt veșnici expuși intemperiilor, iată: "norii mușcă din spatele lor cu dinți de ploaie" păi, ni se pare normal, ca, dacă există virgule cu dinți să existe și nori înzestrați aidoma. anșa. și ce fac toți acești tați potențiali? o cautăăă... o cautăăăă... cu lumânarea pe mama fiului nenăscut. ca să-l nască, naibii, odată și să-l scoată la lumină din tenebrele anteconcepțiunii. căci, iată: "tații tăi încă mă caută și încă te concep cu fruntea în mâini calculând înmulțind zorii trăgând linii între talpa mea și orizont" ... anteconcepțiune care începe încă din mintea mamei să fete. care, mamă, face, cu "frunte-an mâini", fel și fel calcule și când trage linie, hopa! parcă începe să simtă cum încep contracțiile neuronale. ce mai, zeus o naște pe minerva prin cap, mama pe fiu asemine. primul caz de graviditate feminină, în placentă meningeală. demn de cartea recordurilor. de neo/mitologie. dar, ia să vedem ce mai urmează: "ei așteaptă clipa de mercur să îi alunece în chip potrivit la întâlnirea cu osul meu" are lumea ce are cu hydor argyros asta! până și "clipele" au dat în mintea doftoroaicelor, care scot spaima cu apa de ăst fel. și, unde mai pui, că ajunge până la os... grav! - intoxicație sigură. eeeeeiii, da ca-n filmele cu happy end, uite, bre, c-apare și ta-su d-adevăratelea, călare p-un cal alb și cu sabia la brâu... a? ba nu? - lectură pripită. de fapt ta-su ăla e un fel de chefliu sadea, care: "se întoarce în zori însoțit de doi amici zurlii lângă ei un țigan își zdrăngăne țitera se-ntoarce-n picioarele goale cu pantofii sub braț" sigur că în aceste condiții depravate, de om dedat dezmățului, în loc să treacă la capitolul sentimental: preconcepție, el, chefliul dracului! ce face? păi: "tămâiază drumul până în coasta mea și-apoi adoarme făcându-te pilot sau altceva " "tămâiază"?!! aoleu! o fi și popă? s-aștepți tu, alină, ca, în condițiile estea, să mai vie ăla mic pe lume cu un așa tată! o să-i scrii la scrisori netrimise, până o să pleci tu în cutarea taților. pe bune!
=  ce guevara mea!	felix nicolau [18.Apr.06 19:46]
ba virgulele cu dinti e o imagine faina de tot. Cat despre scriitura cu simtire, e ceva, dar sa nu uitam ca arta e totusi epatare! Altminteri ar fi doar banal cotidian, si asta plictiseste cu siguranta.Alors, epatez les bourgeois!
=  spatiile albe, li?:)	nica mădălina [18.Apr.06 20:03]
un alt spatiu alb (avertizesei odata ca te bgantuie:)...) care sa fie din tine, al tau, printre acele virgule cu dinti, li? un spatiu alb cu nume, nemarginit, stefanesc, conotativ? o posibilitate care a fost odata o impsibilitate trista
=  erata	nica mădălina [18.Apr.06 20:06]
imposibilitate, ca ma si balbai (mi-e frica de ea:)...) si bantuie, fireste (desi un g si un baguie nu ar fi fost chiar ca si picat din gol in context)
=  Li...	Gelu Bogdan Marin [18.Apr.06 21:17]
O spaimă ascunsă într-un mister îngrămădit în cutia de pantofi. Mai trec...
=  "ei așteaptă clipa de mercur să îi alunece"	Enache Ionut Laurentiu [19.Apr.06 00:28]
heartbox shoe.
=  Mădănică,Ioan,Felix,Gelu,Nuțu	Alina Livia Lazăr [19.Apr.06 12:30]
Mulțumesc tuturor celor care au scris/trăit/pierdut timpul/luminat/vegheat/zâmbit/înțeles/rezonat cu acest text. li