| + Cătăline, domnia ta, | heghedus camelia [29.Apr.08 08:39] |
| îndeplinești, sau poezia ta o face, acea regulă supremă a poeticii scrisului bun, spusă de Matei Călinescu: să placă. Un text transparent care permite contemplarea imaginii cu mamă și copil în brațe, aidoma unui tablou expresiv. Ca să nu zic expresionist. Îți ies tare bine (și) textele scurte. M-am întors la Inbox fiindcă mi-am amintit de un impact asemănător celui de acum. Și totuși, canon e mult mai reușită, zic eu. Atunci când poezia nu e o încifrare, deci înrâurește la prima citire, rezervându-și pentru următoarele doar delectarea, cred că își află menirea. Dar scrie-se poezia pentru o anume menire? În afară de aceea de a deversa din preatrăirea scriitorului? Nu, cred că nu. Și tocmai atunci reușește. Și tocmai în asta-i constă frumusețea. | |
| + forță sugestivă | Vasile Mihalache [29.Apr.08 12:05] |
| Un poem de fericită inspirație, creator de lume, revelator de taine. Finalul fatalist care prezintă imaginea pământului asemenea unui cocean dezghiocat de oameni este precedat de altă metaforă de mare forță sugestivă, "copilul era cuțitul unui plug", poemul pare scris dintr-o suflare, de aceea rămân cu regretul că se mai putea scoate ceva din același teritoriu. | |
| = quindi | nica mădălina [29.Apr.08 12:19] |
| eu încep prin a puncta zonele în care, chichiricioasă cum sunt când mă apucă (și mă apucă taman când îmi place mult un text, iar acesta îmi place mult pentru că a mers și mai departe cu simplitatea și nu în sens liniar, ci de adâncire și concentrare), aș vedea altfel. aș vedea altfel la cu_copilul (aș fi așezat avea în locul lui cu) și mi-am citit (dar am spus mereu că am o ureche betegită, ciudată, cu un ritm indifernt scăriței) "de o parte și alta". și mă gândesc și la repetarea cașicumului, cumva. infatti, ca să explicitez paranteza, este un text altfel în raport de ce postezi de obicei, vizibil altfel, căci valorizezi un mesaj deși poate nu atât de diferit de cel al altor texte, cu siguranță mult mai impactant ca formă. eu spun că asta se întâmplă grație despuierii versurilor și reușitei de a menține detașare emoțională, ca timbru, tocmai pentru a transmite emoție estetică și nu intimist-reducționistă. eu sunt pentru genul acesta de texte, atunci când consideri și simți să scrii astfel, măcar să vezi până unde poți exprima și așa. e un "spațiu" deloc de neglijat, stilistic și ideatic. trece prin iubire înapoi la iubire, oricum. | |
| = trei pentru ars poetica | Catalin Pavel [29.Apr.08 14:27] |
| Camelia, beauty is in the eye of the beholder, si, pentru ca un text sa poata transmite tensiune, trebuie intrucitva ca ea sa preexiste in cititor. mai cred ca nu scriem mereu ca sa eliberam din “preatrairea” noastra (cum nemteste ai spus), ci de multe ori ca sa facem dintr-o traire simpla (blosses Erlebnis?) una supraobisnuita. multumesc pentru solidaritate(a de lectura). Vasile, nu ma mira ca esti generos, trebuie incurajat orice isi iteste capul cit de cit, cum ar fi textu asta. am citit comentariul tau cu o secreta bucurie: zici ca se mai putea scoate ceva din tema, ceea ce ma satisface pe deplin, pentru ca de obicei incerc sa scot mai mult decit se poate scoate… timpul pentru putina (chiar daca probabil doar temporara) frugalitate. Madalina, observatiile tale de inceput (cucofonia, ca si cum in dublet, solecism) nu mi se pare ca sint atit de neaparat juste, incit sa corectez de indata. parca merge si asa cum e, m-as gindi, mai ales in vacanta. in rest ai direptate: chemarea ta la armele simplitatii ma atrage si pe mine, desi, oferind unele satisfactii, sint alte citeva care ramin, textului “simplu”, inaccesibile. cred ca de asta oscilez. | |
| = ehei, | heghedus camelia [29.Apr.08 18:44] |
| aici ar fi multe de spus, adica despre traire si intensitatea ei. cati subiecti atatea grade intre simplu-supraobisnuit-suprem. orscat, mersi pentru raspunsul tau (care e mai degraba o invitatie la dialog decat o inchidere a spatiului de comentarii printr-un simplu 'multumesc') vizand eye-ul beholderului si tensiunea preexistenta. tensiune ce se tot acumuleaza - zadarnic dealtfel - intru a accentua doar starea de zadarnicie. iar casicum-ul mie mi s-a parut cu buna intentie repetat. chiar asa, poate pentru efectul de contrast. ori poate ca asa a venit el, ca nu mi se pare sa fi cautat sau asteptat prea mult aceste randuri | |
| = cutitul acestui plug | Cristina Sirion [29.Apr.08 19:36] |
| E foarte frumoasa, catalin. Nu m-a atras simplitatea ei, pana la urma cred ca lucrul asta se invata. Mi-a placut forta pe care o are - atat in transmitere, cat si in reinnoirea sintagmelor. Plus ca e cumva deschisa, nu-i chircita atat pe-o idee cat pe imagine si pe modul de-a o simti, de-a o ideatiza tu cititorul, nedus de mana. Dar asta sunt eu, mai atrasa de estetic decat de rational. In concluzie, isi merita stelutele, as adauga si eu una de-as avea. Desi e mai bine sa nu mearga la recomandate, imi place asa cum e, fara sfartecari. :o) | |
| = bonnes vacances | nica mădălina [30.Apr.08 11:32] |
| să nici nu modifici. doar am zis că e un chichiricism al meu atunci când ceva îmi place. un chichiricism pe care nu îl pot înăbuși. dar absolut ignorabil. iar oscilarea e bună. as in nu e musai să se încremenească într-un stil, într-o formă, într-o manieră. numai rămânerea în libertate e, după mine, de preferat. | |
| = orfevrăria care fu | dan mihuț [30.Apr.08 12:20] |
| nu e rău că se încearcă reducerea prozaismului, mereu aud în jurul meu cum amicii înjură poezia care se duce în prozaic (browning, să-l ia naiba, că el începu să sară în ochii modernilor, nu donne), dar am obiecții la faza cu metaforizarea grea și transformativă pe care o transmite textul. cred că e prea multă relaționare între elementele ce-l compun. prea mult panteism. în rest, dacă treci peste ce e vechi în el și-i bagi o perfuzie de atemporalitate... e bun, văd că și plăcu. | |
| = domniile voastre | Catalin Pavel [02.May.08 15:10] |
| Camelia, orice comentariu e binevenit si doar rareori simti ca trebuie sa-i raspunzi cuiva cu un multumesc sec. dar e adevarat ca fiecare are sa bete noire aici pe site, cum fiecare are citeva persoane pe care le pretuieste foarte mult, chiar daca foarte rar se indura sa ii lase un comentariu :) Cristina, noroc ca te atrage esteticul din texte, ca la mine prea mult rational nu-i de gasit. intr-un fel stiu de ce ai lasat semn aici – pentru ca ai gasit ceva scris intr-un stil pe care il experimentezi si tu. Madalina, cum asa, raminerea in libertate? daca ramii, care mai e libertatea? trebuie sa treci dincolo de libertate, nu zic in etic, dar macar in munca (nu suna extraordinar de groaznic?) Dan, daca nu ziceai la sfirsit ca e bun, ceea ce faci foarte rar de altfel, nu stiu daca imi dadeam seama ce parere ai. dupa tine deci, problemele textului ar fi 1. ca e o alegorie complicata, care, din cauza economiei de forme, se concentreaza prea tare si 2. ca cele doua parti ale lui isi corespund in mod oarecum fortat. eu in orice caz asa am inteles, poate din cauza ca, cel putin pentru mine, astea chiar sint problemele. | |