| = Povestea | nicolae tomescu [08.May.08 22:37] |
| deloc vânătorească, dar spusă la vânătoare, copleșește prin tragismul ei O parte a mitului lui Oedip parcă reînvie. Scenele descrise contrastează puternic, de la baia în hârdău și descrierile de natură la odioasele crime de acasă și din pădure. Autopedepsirea prin tăierea brațului dar și celelalte episoade sunt cutremurătoare Cred că textul putea fi segmentat în mai multe episoade, de sine stătătoare, ceea ce ar fi dus la o mai bună receptare a evenimentelor descrise O frază de pe la început, cea în care se spune despre clienții crâșmei că "prizau mahorcă în reprize" mi se pare ne veridică. Când se prizează tutunul este tras pe nas deci nu poate da acel miros insuprtabil precum fumul Cred că acea comparație "ca niște licurici de rouă" putea lipsi. La fel și din sfârșitul de frază "...cât de neajutorată este făptura umană din noi" sunt de prisos ultimele două cuvinte. S-ar putea să nu am dreptate dar citirea, deocamdată superficială, a acestui lung text m-a dus spre aceste concluzii Cu gânduri bune | |
| = Aveți dreptate, d-le Tomescu... | Emil Iliescu [09.May.08 17:27] |
| D-le Tomescu, aveți dreptate, și vă mulțumesc pentru afirmațiile pertinente. Este adevărat, povestirea putea fi decupată în mai multe secvențe, dar eu scriu pentru cititorii de pe net, față de care trebuie să-mi cer mereu scuze pentru lungimea textelor mele. În laboratorul propriu toate povestirile mele sunt mult mai consistente, pentru site încerc întotdeauna să salvez din ele partea care stă ascunsă în suflet, undeva, mai adânc. Cu stimă, pentru răbdarea, atenția, și, mai ales pentru aprecierile critice, care nu pot decât să-mi fie de folos! | |