| = Nici catâr, nici femeie de serviciu | Ioan Jorz [17.May.08 00:36] |
| Gelu Diaconu, unde s-ar putea încadra acest text? Că, nu e nici proză, nici poezie, nici "femeia cu barbă", ori "câinele dingo", nici orice altceva. La "rateuri"? La ce "proza" mea? Înțelegi tu! Nici, măcar, un reportaj, ziaristic, ceva, care să poarte un nume. Ceva coerent. Textul n-are niciun fel "zvâc!", "shepsis", poantă, metaforă, comparație, etc., mă rog, toată stilistica... Este de o penibilitate, inexprimabilă în cuvinte! Locul comun al locurilor comune. Sănătate! Că ai nevoie... | |
| = :( | Alberto M. Popesco [17.May.08 00:55] |
| de acord cu jorz, ultimele 2 versuri incearca sa se erijeze in vocea specatorului satul de rahaturile cotidiene. dar e prea putin, serios, inteleg "cum ca" inutilitatea ne doboara, dar la capitolul revelatie, textul sufera f amical | |
| = nu v-ați prins? | Gelu Diaconu [17.May.08 10:54] |
| de ce m-am băgat în seamă cu textul ăsta? păi tocmai de-aia, ca să simt greața de după, ca Sartre și ce spuneai, Ioane, că n-ai găsit metafore, comparații, chestii? tot în secolul 19 trăiești? | |
| = nu se schimbase nimic, tocmai asta e. :) | alina livia lazăr [17.May.08 17:45] |
"să spun măcar în gând Uită-te la mine" pentru aceste cuvinte consider acest text poezie adică aici văd eu poezia în prevestirea unui fel de leșin și în modul în care reușești să îi reziști acestuia dar eu știu că Gelu e un DELICAT de aceea nu mă miră că și o simplă întâlnire o simplă coincidență poate face ca lumea să se rotească un pic cu câteva grade mai încolo senzația de vertij în alimentară o au numai cei care uită deseori să mănânce îmi place mult "AM ȘTIUT CÃ SE ÎNTÂMPLÃ" e ca și cum aș fi în inima ta și mă lovește aerul și toate cumpărăturile se amestecă și din realul atât de real se adună toată în stomac ca o foaie de hârtie strânsă nervos în pumn. vreau să știu dacă greața nu e cumva altceva. te rog. mulțumesc. | |