| = curge | Andrei Trocea [07.Jun.08 01:19] |
| textul e puternic vizual. descrierile dau acea atmosfera de basm specifica oricarei evocari a desertului, a poeteselor cu ochi de felina, a sarmanilor care viseaza la femei pe care destinul le-a nascut deasupra lor. se simte ca fiecare cuvant a fost ales cu grija, iar senzatia e de poveste din "1001 nopti". parca ai vrea sa te lase timpul sa te intorci intr-o vreme in care, inconjurat de corabii maiestuoase, regele, fara sa stie, ofera unui biet pescar din suita sa, sansa de a o intalni pe Naim. proza ofera savoarea vremurilor biblice, cand alte gandiri, alte filosofii, alte sperante, alti zei invatase omul sa aiba. cu prietenie, andrei | |
| = "Depinde de fiecare cât de larg își deschide aripile" | Doru Emanuel Iconar [08.Jun.08 10:49] |
| Într-o lume mereu mânată de mai știu eu ce demoni, mă simt țintuit locului de câte ori intru pe pagina dumneavoastră deși lungimea textelor ar trebui să mă alunge. Căci nu sunt aceea persoană care să stea locului cinci minute. Dar cu vrăjitele povești înșirate aici, faceți minuni cu mânzul care sunt. Și ca să nu credeți că fac parte dintre cei „obedienți și puși mereu pe cleveteli” spun câteva cuvinte despre text. Cred că povestea păcătuiește prin arabescul frazei, livrescul spusului, abordarea caldă, echilibrul construcției, oferind o senzație de calm și frumos într-o vreme când nu trebuie folosite cuvinte delicate, într-un timp în care se caută un limbaj brut, agresiv. Uite așa vă pomeniți doar cu un pici care vă citește și câțiva prieteni. Păcat! Mare păcat! Cu stimă Doruleț | |
| = Amândoi călătorim pe valurile... | Emil Iliescu [08.Jun.08 18:10] |
| Dragul meu Andrei, fiindcă amândoi călătorim pe valurile aceleiași gândiri despre trecut, despre puterea lui evocatoare și tăria lui mitică, suntem și în aprecieri atât de asemănători. Îți mulțumesc pentru cuvintele calde, pe care le simt venind din inimă! Cu stimă, Emil | |
| = Doruleț, așteptam trecerea ta... | Emil Iliescu [08.Jun.08 18:32] |
| Doruleț, așteptam trecerea ta, ca fiind una care să-mi dea sentimentul că am ajuns până lângă cititorii mei, cei cu inima deschisă în palme, deosebiți de receptivi la tot ce înseamnă scriitură, dar și critici, atunci când este cazul. Am vrut să-mi însușesc sfaturile tale și pe ale d-lui Dume, referitoare la lungimea textelor mele, atunci când cu prietenie v-ați aplecat asupra "Rusaliilor". Am încercat să scriu cât mai dens - vezi "Seară de decembrie" - pentru a nu mai plictisi, și mi s-a spus, pe bună dreptate, că textul trăiește doar prin gesturile personajelor, cuvintele fiind puține și sărace, pentru a împlini un destin la limită ca al profesorului Damian, eroul din proză. Așa că m-am hotărât să revin la textele lungi și cred că nu mă voi mai schimba. Un mânz și câțiva prieteni îți pot face viața atât de frumoasă, încât să crezi, atunci când te așezi la sfat cu cuvintele pentru a le dărui ceva din sufletul tău, că cineva se va apropia de taina strălucirii lor. | |
| = Emil iliescu, se sfârșea un ritual dureros... | Teodor Dume [08.Jun.08 18:37] |
| emil, textul tău trece de linia prozei singurul indiciu, în favoarea ei, e discursul acesta lung doar uneori fragmentat care pune la încercare răbdarea cititorului, dar el nu obosește ochiul,ci îndeamnă. spun asta pentru că odată intrat în desfășurarea lui te prinde datorită limbajului folosit. de aici și impresia (trecând prin unele pasaje)că se află între limita prozei și poeziei. textul e puternic și sugerează. tefelicit pentru răbdare și consistență "voi, bărbații, măsurați fericirea în atât de puține cuvinte" stimă, teodor dume, | |
| = Prietenia cuvintelor tale și sinceritatea trăirilor... | Emil Iliescu [08.Jun.08 18:50] |
| Dragul meu Teodor, poezia și proza pot deveni uneori liantul care întărește truda celui ce se apleacă peste lume, cântărindu-i durerile, amestecându-i culorile, armonizându-i sunetele uneori divine. Pacea din suflete și bucuria împlinirii întru fericire, indiferent pe ce drumuri ajungem la ea, sunt corabia speranței noastre că ne îndreptăm spre țărmul mult visat. Prietenia cuvintelor tale și sinceritatea trăirilor alături de textele mele mă fac să nu mă mai simt singur în această lume care este scrisul. | |
| = Emil Iliescu | tincuta horonceanu bernevic [08.Jun.08 19:09] |
| Finalul sublim: Depinde de fiecare din noi cât putem să ne deschidem aripile, pentru a proteja fericirea! Foarte, foarte frumos! felicitări, tincuța | |
| = D-nei Tincuța, cu mulțumiri... | Emil Iliescu [08.Jun.08 21:01] |
| D-nei Tincuța, cu mulțumiri pentru popasul făcut pe un text, despre care nu aveam prea multe speranțe să cucerească inimi, aici, pe site... | |