| = Teodor | tincuta horonceanu bernevic [06.Jul.08 08:44] |
| Deși nu mă pricep la haiku, mi-a plăcut acest text. Îmbătrânim numai fizic, sufletul rămâne cu "miros de floare", veșnic. Frumos! tincuța | |
| = tincuța horonceanu bernevic, suflet cu miros de floare,...,... | Teodor Dume [06.Jul.08 18:20] |
| tincuța, mulțumesc de trecere și semn. da, îmbătrânim... același, teodor dume, | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [06.Jul.08 23:53] |
| Theodor, La multi ani! in miez de vara, cu si fara miros de floare, un micropoem reusit. cu prietenie, | |
| = Semn | Doru Emanuel Iconar [06.Jul.08 22:56] |
| Teo, nu e un haiku dar este un micropoem reușit, o jucărie delicioasă cu mireasma florilor de vară. Replica mea: scriu în grădină - ascunsă printre rânduri prietenia Doru Emanuel | |
| = re; Petruț Pârvescu, Doru Emanuel Iconar, | Teodor Dume [07.Jul.08 06:09] |
| domnule petruț, o vizită care onorează mulțumesc mult pentru aprecieri stimă, teodor dume, doruleț, ai dreptate. nu este un haiku chiar dacă respectă unele reguli ale genului. nici nu-mi doresc să fie haiku pentru că eu în general folosesc metafora prin care încerc să transmit frumosul-emoția-mesajul. haiku-ul e doar o spunere concentrată seacă ... încercarea ta e reușită mulțumesc mult cu drag, teo | |
| = teodor dume, printre gânduri ascunse | hamat petru sebastian [07.Jul.08 20:45] |
| teodor, este mai mult decât un micro poem, este o metaforă a ceva ce nu putem exprima în cuvinte mai faine decât poezia, ai scris un poem-metaforă, un act artistic prin care îți construiești o lume prin forța condeiului și arta devine în poemul de mai sus mai mult decât artă, este transcenderea către frumosul din care ai reușit să iei și să aplici pe foaie tocmai gândul unei superbe gândiri, gândul tău ascuns acolo unde ne reîntâlnim cu poezia: aniversarea! cu prietenie, petru hamat | |
| = imi da senzatia | Andrei Trocea [07.Jul.08 22:41] |
| imi da senzatia aceea a florilor puse la presat demult, in alti ani, pe care le-ai uitat si le redescoperi cu nostalgie si duiosie, rasfoind o carte. citit placut cu prietenie, andrei t | |
| = re: nanopoem | eugen pohontu [08.Jul.08 10:59] |
| Teo draga, daca mai trebuie(?!), ma uimesti din nou, sigur, 'batranul' Dorulet are dreptate, nu este haiku(nici n-ai avut pretentia), este o metafora(cu profunzimi filosofice de exceptie) excelenta, concentrata in 'tristih', remarcabil!!! daca sublimai(o asxcundeai nitel) metafora, cred ca era chiar un haiku! foarte faina 'transcrierea' lui Dorulet, dar, a schimbat sensul dat de tine, chiar, textul lui se apropie binisor de haiku(exceptand faptul ca prietenia nu se poate ascunde printre randuri, nici macar de... zarzavat, asta ca sa dau o nota hazlie 'glosselor' pe textul tau :) eu am re.re.re.produs un text, tot in spiritul haiku, dar, invariabil, a fost trantit la cos, chiar subiectiv fiind, cred ca merita alta soarta: "strigătul nopții- sfioase bufnițe gri umbre de aripi" sunt convins ca nu sunt 'dedicati' editori pentru gen(unii chiar ostili ostentativ), dar nici bataie de joc in acest fel...ma rog, nu incerc sa ma erijez in Don Quijote, cu toate ca simt in sensul lui... | |
| = re< hamat petru sebastian, Andrei Trocea, eugen pohontu, | Teodor Dume [08.Jul.08 18:58] |
petru sebastian, așa este prietene drag, am vrut să construiesc (și poate am reușit) un poem metaforă, cum zici, cu o lume gătită de sărbătoare, care să-și ascundă gândurile printre mirosul de floare, fie și pentru o clipă și tot e minunat... la orice aniversare, de orice fel, gțândurile ni-le ascundem undeva în spatele cuvintelor mute. mulțumesc de trecere și semn, mă bucură participarea ta la această aniversare prin cuvânt cu prietenie, teodor dume, Andrei Trocea, da, bună interpretare. ai deschis un alt sens cuvântului meu, lucru care-mi face plăcere. uite că cineva se uită și în spatele cuvintelor... te mai aștept cu aprecieri, același, teodor dume, eugen pohontu, bucuros de vizită. nu ne-am vizitat cam de mult. da, așa-i vara... sigur că da, nu este haiku chiar dacă respectă câteva regului ale genului. ascuns în umbra cuvântului mărturisesc că nu-mi place genul acesta împrumutat. frumusețea rostirii nu are limite în silabe, versuri sau alte canoane... metafora este haina de sărbătoare a poeziei și bucuria cititorului împlinit la lectură. eu am scris într-o scăpărare de clipă, un micropoem în trei versuri așa cum am și specificat în subtitlu. îmi place concentrarea desigur numai că haiku-ul nu suportă metafora. el are niște reguli foarte stricte; -17 silabe rânduite 5-7-5 - fără metaforă -răspunde la; ce...când...unde... păi vezi...a spune ceva concentrat nu trebuie impus... noi avem genuri cu duiumul și nu văd de ce trebuie să fim ceea ce nu simțim. noi ne regăsim în poeme într-un vers, chiar două, trei versuri, etc... avem poezia clasică, doinele, baladele, cea în vers alb... nu văd de ce ne ferim de toate astea și atunci când citim un micropoem, analizăm silabele și alte reguli spunând pur și simplu; nu este haiku... eu când citesc ceva nu țin cont de denumirea genului dacă evident place. și nu trec la analiza silabelor și a locului unde și când se petrece acea stare. mă bucur dacă m-am regăsit în acele rânduri oferite de către autor. revenind la haiku...tot respectul păentru cunoscători, dasr mie nu-mi place și gata. haihu-ul e o concentrare forțată a mesajului și implicit e ceva foarte sec, sărac... uite, mai sus ai dat exemplul lui doruleț. încercarea lui, cât și a ta, îmi place, deși nu sunt nici una haiku. sunt firimituri scăpate în spiritul haiku... dar mie îmi plac ambele pentru că îmi spun ceva...îmi transmite și eu asta aștept de la un text. mulțumesc și te mai aștept, cu multă prietenie, teodor dume, | |