| = in primul rand | Andrei Trocea [11.Jul.08 00:27] |
| in primul rand descrierea atenta captiveaza. simti cum fiecare fibra se desprinde din tine si pleaca. apoi e simplitatea versului. nu te muncesti sa-l decriptezi. pur si simplu intra in tine si se pliaza intr-un fel pe ceea ce tu esti. "tremuri imperceptibil, nestăpânit, vertebrele se tasează fără să simți. oricum nicio durere nu este mai amplă decât părăsirea treptată, desprinderea grea fibră-cu-fibră" iar joaca din final rotunjeste poemul si il face mai intim. de la a te adresa lumii intregi, de la a generaliza, te cobori in relatia ta si incepi sa te joci de-a tu si el. placut citit cu prietenie, andrei t | |
| = Ela | Cornel Ștefan Ghica [11.Jul.08 10:32] |
| o poezie ca o "părăsire treptată /... / fibră-cu-fibră". primele două versuri și ultima strofă îmi par a fi esența acestei desprinderi. frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = adrian, cornel | Ela Victoria Luca [14.Jul.08 12:45] |
| adrian, întotdeauna aleg simplitatea, greu îmi este însă adesea să o manifest, exteriorizez. cât despre desprinderile fibră-cu-fibră, toți le trecem, toți. cornel, da, între încremenirea din primele două versul și jocul viu (indiferent că trist) din ultima strofă, se desfășoară ruptura fibrelor, arderea. mulțumesc. | |