| = ... | ștefan ciobanu [11.Aug.08 14:47] |
| inceputul e frumos, lovirea de asfalt are rezonanta. apoi strambatul din nas al copacilor imi da cu barda peste simtul poetic. apoi inima ta se mai loveste de asfalt, ca o minge, si /ultimii astronauții se repliază / (eu am citit ultimii astronauti:) iar deviaza. versurile astea, sincer, merg puse imediat dupa primul vers /nu e greu să întind piciorul drept și să trec peste ea peste inima lovită de asfalt ca peste un tub de oxigen gol/ iar finalul l-as rezuma aici /iar inima mea bucuroasă ca o pasăre phoenix va ieși din celula ei/ placut, pe alocuri dupa cum vezi | |
| = .. | ștefan ciobanu [11.Aug.08 14:49] |
| la cel mai mica sau la cea mai mica atingere??? | |
| = stefan ciobanu de bucuresti | Alberto M. Popesco [11.Aug.08 14:51] |
| am reviziut, n-am fost atent, scuze, am crezut ca bati campii in primul comentariu cu strigatul ala de... nu mai zic nimic, merci + ma bucur ca ti-a placut pe alocuri te mai astep | |
| = guano apes | Adrian Firica [11.Aug.08 19:44] |
| n-ai idee cât apreciez eu guanoul. m-am interesat. am aflat că ar cumpăra acțiuni și alții, însă eu nu sunt interesat să vând. deocamdată! … deocamdată, la prima strigare pe bursă: “când inima mea se lovește în asfalt” sună a produs de mâna a doua, nu așa cum sunt cele de mai jos: “când inima mea se lovește de asfalt”; “și să trec peste ea peste inima lovită de asfalt”, care sunt … aur curat! așadar, îți recomnad variantele astea pentru prima strigare (strofă!): a) “când inima mea se lovește în asfalt copacii se opresc o clipă strâmbând din nas la intrarea în scara oricărui bloc există expoziții cu pozele tuturor porumbeilor de pe acoperiș” b) “când inima mea se lovește de (!) asfalt copacii se opresc o clipă și strâmbă din nas la intrarea în scara oricărui bloc există expoziții cu pozele tuturor porumbeilor de pe acoperiș” … după aceea faci o pauză, apoi ai să vezi cum explodează bursa (în strofa a doua!). de exemplu: “când inima mea se lovește în asfalt copacii se opresc o clipă strâmbând din nas la intrarea în scara oricărui bloc există expoziții cu pozele tuturor porumbeilor de pe acoperiș când inima mea se lovește de asfalt ultimii astronauți se repliază în jurul navetei spațiale discovery devenită prima cazemetă decorată cu pozelor tuturor porumbeilor de pe acoperiș nu e greu să întind piciorul drept și să trec peste ea peste inima lovită de asfalt ca peste un tub de oxigen gol dar nu folosesc vârful bocancului stâng pentru a-i desena o celulă copacii aplaudă în cerc e atât de emoționant porumbeii de pe acoperiș se opresc o clipă din ciugulit firimituri strâmbă din nas lipsește marele buncăr în care să ne ascundem cu toții atunci când toate navetele spațiale se vor prăbuși vor lovi asfaltul iar inima mea bucuroasă ca o pasăre phoenix va ieși din celula ei transformându-se într-un tub de oxigen gata să explodeze la cea mai mică atingere” … cu zece ani în urmă pe GUANO APES nu dădea nimeni doi bani. acum lucrurile stau altfel! | |
| = cine n-are Adrieni sa-si cumpere! :D | Alberto M. Popesco [11.Aug.08 19:53] |
| merci, e mult mai bine, era o distonanta, o remarcasem si eu, dar cum revin foarte rar asupra textelor nu m-am deranjat sa o repar. acum suna mai bine. merci inca o data | |
| = alberto | victor pelivanov [11.Aug.08 23:21] |
| uite,acum iti scriu,cum spui tu,amical.eu de fiecare data cand citesc un text de-al tau,am sentimentul ca tu te chinui sa scrii ceva care nu vine din tine,sau ca incerci sa creezi o imagine "misto" si in incercarea asta a ta, fortezi pana la trunchiere;de multe ori creezi chestii hidoase si inutile.pur si simplu nu-ti iese.nu stiu,poate e nevoie de exercitiu,poate la un moment dat o sa-ti iasa,dar acum nu.de aceea iti spun,de ce nu incerci sa scrii,fara navete spatiale si mai stiu eu ce,ci asa,mai de langa tine,mai din tine? | |
| = victor | Alberto M. Popesco [12.Aug.08 09:28] |
| repet, existam in 2 universuri poetice diferite si antagonice. inca nu ti-e clar? asta e, n-au nicio tangenta. poti intelege? spune, esti capabil sa intelegi ce-ti zic eu acum: complet diferiti?! asta e, trebuie sa inveti sa traiesti cu fraza asta toata viata ta. merci, te mai astept | |