| = comentariu | alexandra bogdan [16.Aug.08 17:42] |
| Domnule George, păreți un mic Che. Guevara. Dar unul mic, mă umflă râsul, nu știu de ce poeții nu sunt mai relaxați, de ce au impresia că vor salva ei lumea sau că o vor reinventa. "În rest suntem perfecți egali" este greșit din punct de vedere gramatical, se zice "perfect egali". Sau e cu virgulă? Oricum, nu e așa important. Stilul dvs. este cel carre. | |
| + via appia | Traian Rotărescu [21.Aug.08 23:54] |
| Pornesti de la un principiu firesc "pasul inventeaza strada" si ajungi la suficienta "comunicarii normale" care este, ipso facto, una limitata, tocmai din cauza exactitatii exprimarii. " cunoscutul ne contrazice" fiindca l-am crezut a fi un scop la care putem ajunge urmand o traiectorie liniara, trasata dinainte. Ne-a placut sa-l credem asa. Restul musai sa ramana "nescris" si deci, ininteligibil. Dar, pt a ne autoiluziona in continuare, (doar nu am venit degeaba) ne multumim cu ce ne-a ramas la dispozitie pe parcurs: ne luam de fumat, de iubit, de raspuns si intrebat etc A fi perfect egal echivaleaza cu "ne vom intoarce spasiti cu buzunarele goale". Vine insa un moment cand autodidacticismul se dovedeste insuficient: intr-adevar "sângele nu se mai joaca de-a carnea". Pana la urma suntem niste pahare care vor sa sufere, nu doar simple recipiente ale sangelui altora, mai cu simtire :) Marele extraterestru, necunoscutul, se substrage valabilitatii corectitudinii, pt ca masura lui nu este definita de dreptatea noastra (ceea ce consideram a fi dreptate) | |
| = suntem închiși să fim deschiși | dan mihuț [22.Aug.08 05:07] |
| băi, george, ia seama că te ia lumea în serios, dracului! și ascultă sfatul celor care sunt acolo, în uterul poeziei. textul tău se rotește ca șarpele după concept. aș zice că reușești în mod cameleonic să fii sincer și, în același timp, să jonglezi cu un soi de limbaj în vârf de limbă a aceleiași reptile menționate mai sus. hai,dă-i bătaie înainte! | |
| = Ești tu întreg - precum te-a scos moașa! | Dragoș Vișan [15.Jul.09 01:26] |
| Extremist în oralitatea clamată camaraderește, George Vasilevici este un poet inepuizabil, datorită afectivului A necenzurat, în ultima strofă mult mai incisiv decât Nichita Stănescu. Motivațiile scrierii acestui poem este franchețea și o maturizare în gândirea socială, în percepera fină sau infinitezimală a difernței dintre oameni. Detașare sau introspecție, păcat sau revenire, timp câștigat sau moment ratat, dragoste și ură, izolare sau identificare cu un grup, permisivitate sau retractilitate, vârtej sau destindere - iată ipostaze contrastante care se pot contrage în acte de limbaj persuasive, pragmatic valorificate. Excelent discurs. Fără retorică. Nu sunt simple sofisme. | |