| = Spre necunoscut | Doru Dorian David [16.Aug.08 14:32] |
| Firul epic lega uneste apoi despica un trecut nostalgic de un prezent indoielnic! Pana povestitorului aluneca bland prin sufle, desigur ca amintirile uneori sunt mai pregnante decat viitorul intrezarit banuit abulic! Da, semnul lasat urmasilor este neindoielnic de pretuit! O zi buna! | |
| = Iată | nicolae tomescu [16.Aug.08 16:14] |
| că îmi voi mai cunoaște un cititor din cei mulți dar tăcuți. Îl voi cunoaște sigur deoarece voi intra pe pagina lui. Îți mulțumesc pentru dubla osteneală de a citi și a comenta Cu cele mai bune gânduri | |
| = Va citesc... | Vasilica Ilie [18.Aug.08 20:54] |
| d-le Tomescu, dar nu reusesc sa las semn...sunt tot timpul pe fuga...nici eu nu mai am timp sa scriu...timpul trece foarte repede... Am lecturat textul cu placere, povestile d-voastra din trecut sunt scrise cu talc, cu mult umor si sunt asa de veridice!Va doresc mult succes in continuare, astept sa citesc alte texte tot asa de captivante! Toate cele bune, Vali | |
| = Mă bucur | nicolae tomescu [18.Aug.08 21:28] |
| de toate semnele pe care le lași. De fiecare în parte. Povestirile acestea se vreau a face parte dintr-un întreg. Fiecare "povestire" îmi ia cam 4 ore. Când scriu mă gândesc și la cititorii ce lasă semn. La fiecare în parte. Cu cele mai bune gânduri | |
| = spre necunoscut - prin cunoaștere | Marius Surleac [18.Aug.08 22:38] |
| Da, așa da text! Mi-a plăcut enorm de mult ușurința scrierii, caracterul rustic, haina regionalistă care îmbracă textul și parcă te poartă în altă lume, într-o lume pitorească, într-o perioadă foarte colorată din viața satului românesc. Baza spațio-temporală se poate intui din: "Pentru prima dată a răsunat în Șpring un cor pe două voci. „Trăiască Regele”, „Pe-al nostru steag” „Treceți batalioane române Carpații” s-au cântat una după alta” doar cu o foarte scurtă pauză între ele, atât timp, doar până ce învățătorul pișca un mic instrument, pe care apoi repede îl ducea la ureche." De asemenea, mi-a plăcut comicul descris cu savoare, cu gust bun și ușor: ""lălălălălălă… lălă” de la "dooi or doi fac paatru” - captura exactă a expresiei, a mimicii și de aici cititorul își poate imagina caracterul personajului. E de apreciat și atenția pentru detalii pentru a prinde cât mai aproape de adevăr momentul, tehnica cu care aceste detalii sunt observate asemenea minuțiozități ceasornicarilor, foarte frumos: "A pus apoi Nae mâna pe vioară. A ciupit de mai multe ori strunele și a trecut ușor cu arcușul peste ele" "Încet, încet bărbații au început să bată, abia simțit, din picioare tactul melodiei" - mi-a plăcut enorm de mult acest ultim fragment, tabloul unui detaliu poate minor în realitate dar excepțional la nivel de text. Felicitări, Marius | |
| = Da, | nicolae tomescu [19.Aug.08 09:57] |
| ai intuit bine: "Spre necunoscut - prin cunoaștere" Pentru a descrie atmosfera unei serbări școlare și a unui examen din satul transilvan de la început de secol XX m-am folosit și de evocarea din romanul lui Agârbiceanu "Licean odinioară" și de un articol din "Tribuna” de la Sibiu din mai 189o. Ambele sunt în bibliografia articolului( eu i-am zis eseu pt. a se publica mai repede) publicat la 29.o7. 2007 pe „Agonia ro” sub titlul „O picătură de istorie 3 – Examenele școlare ale străbunilor”. Mă folosesc în descrieri nu numai presa vremii ci și de amintirile unora mai în vârstă decât mine. Pe copilul Corneluș, din text, l-am cunoscut când era un dirijor și compozitor de renume în zonă și nu numai. A murit la o vârstă venerabilă. Mi-a povestit despre acel Nae, tatăl meu, și satul în care și-a început activitatea în 1927. Vreau să fiu cât mai aproape de adevăr în aceste povestiri, care vor forma un tot, pentru a-mi atinge obiectivul declarat în Biografia de pe pagina personală Web. Dar până atunci mai este mult de lucru și multe corecturi. Mulțumesc mult pentru lectură dar mai ales pentru comentariul de mai sus care este a unui adevărat specialist. Este însă mult mai ușor a aduce laude decât de a arăta și alte părți, poate mai puțin plăcute. Cu multă prietenie | |