| = Florinel | Elena Marcu [24.Aug.08 16:39] |
| mă bucură să regăsesc umorul pe care ți-l cunosc și din alte texte, tonul de povestitor atent și minuțios, sinceritatea expunerii, talentul de portretist și altele. totuși, îți propun să explici mai puțin. îmi pare că dai mură în gură cititorului, parcă îi și mesteci, păstrând doar pentru tine aroma primei degustări. îmi spui ce gândește, ce simte, ce vrea, ce nu vrea, ce ar face, ce nu ar face fiecare, cum să calific situațiile și toate astea sub avertismentul „nu atingeți exponatul!”. ce spun de fapt e că mi-ar plăcea o libertate mai mare de interacțiune cu textul. a mea, ca cititor, zic. | |
| = nu atingeți exponatul (Elena Marcu) | Florentina-Loredana Dănilă [24.Aug.08 19:13] |
| Deocamdată, e tot ce pot să fac pentru cititor, Elena. Cu alte cuvinte, așa mi-a ieșit, la prima scriere, dupa prima (auto)cenzură. Textele mai vechi le modific, după ce le dau altora să taie fără milă. De aceea, păreri ca a ta îmi sunt utile, voi ține minte, poate nu pentru acest text, dar cu siguranță pentru viitoarele. Ca prozator, tu știi ce exercițiu cumplit poate fi modificarea unui text - nu știi cu ce să începi, ce să tai, ce să elimini ca să fii sigură că mai rămâne ceva. Mai degrabă l-ai scrie din nou. Un exercițiu util , totuși. Cu admirație, | |
| = Florinel | Dan Norea [24.Aug.08 22:24] |
| Primul episod l-ai postat cu aproape șase luni în urmă. A trebuit să-l recitesc pentru a avea continuitate. Știu că drumul e mai important decât destinația, dar aici se pare că, în ritmul ăsta, ajungem la Mihnea peste câțiva ani... sau niciodată. Am reținut: "Mă rog în gând să am puterea de a nu judeca...", mă rog și eu uneori la fel. "E ușor să fii bun când ești fericit..." - părere de om simplu. Fericiții sunt de obicei egoiști, nu văd nimic în jur. Dacă ar vedea cu adevărat nefericirea altora, s-ar stinge a lor. Aștept cu interes... | |
| = ce atâta grabă, vorba Ligiei | Florentina-Loredana Dănilă [24.Aug.08 22:44] |
| Scopul acestui text nu e să „ajungem la Mihnea”. Ci să scriem niște proză. Mă rog, poate tu urmărești firul epic, dar te anunț că nu scriu romane polițiste. Sau, în sfârșit, nu încă. Și eu aștept:) Mulțumesc de citire și recitire. | |
| = Veridic | Ioan Jorz [01.Sep.08 23:22] |
| Florentina-Loredana, am citit fragmentul de proză și l-am găsit plin de veridicitate. Poate de aceea, din cauza veridicității, am sentimentul că nu ai reușit să te detașezi de text, să fii mai "in off". Scena cu inelul este foarte bine "prinsă", sunt persoane, (femei sau bărbați), asprite de duritatea vieții, "dure" la rându-le, în stare de asemenea gesturi, pe care le regretă, îndeobște, cu o propoziție: "am fost fraier/fraieră!". Cunosc "genul"! Episodul te plasează la locul accțiunii. Sau, poate, greșesc? Aștept să revezi textul, detașată de el, de emoții și imagini brute! Nu atât de detașată, încât să-l tratezi la modul umoristic. Malițios, da, dar nu ironic, nu cu umor! Ne mai citim, | |
| = Ioan Jorz | Florentina-Loredana Dănilă [02.Sep.08 08:19] |
| Ioan, în primul rând, îți mulțumesc pentru opinie, atât de importantă pentru mine, ca autor care vrea să-și îmbunătățească scrisul. Nu sunt deloc "atașată" de acest text, deși, e drept, cumva m-am aflat la locul faptei, însă scenele, mai cu seamă cea cu inelul, sunt inventate. Cât despre emoții, nici vorbă; totuși e posibil ca ele să fie prezente, dintr-un obicei al meu, de a mă emoționa chiar și atunci când inventez. Ne mai cititm, cu siguranță. Iar revizuirea textului o voi face probabil după ce îi voi fi scris toate episoadele (nu știu câte, dar vor urma). | |