Comentariile membrilor:

=  un cod se cauta descifrat	Baciu Mihaela Iulia [01.Sep.08 07:59]
parca ar fi niste versuri incrustate intr-o placa de piatra de catre un initiat din vechime. acum au fost dezgropate si noi privim la ele si cautam codul nedescifrat al valorilor culturale ce le-a creat. daca ar fi sa judec dupa imaginile vietii mele ar fi vrejul pana la cer dintr-un desen animat:"jack si vrejul de fasole"; sarpele casei ar fi sarpele negru ce dormea intr-o noapte pe masa din dormitorul mamei, ca un inger negru protector; numele adapostit in oglinda as fi eu nerecunoscandu-ma asa cum ma vad pe interior, pentru ca imaginea din oglinda nu e sufletul meu. cu pritenie
=  Mihaela Baciu	Adriana Lisandru [01.Sep.08 08:55]
ai facut doar un pas. din cei trei. :)
+ La trei pași	Călin Sămărghițan [01.Sep.08 09:06]
Într-un timp al vorbelor lungi și lichide, Adriana Lisandru plămădește această esență a ceea ce înseamnă poezia. O sensibilă formulă a dimineții se construiește contradictoriu dintr-o tăcere auzită ce crapă ca un "vrej", fragedă, crudă, "sub călcâi". Astfel, zorii se-arată confirmând seducătoarea metaforă din titlu. Momentul este privit în intimitatea odăii, pereții devin martori tăcuți, iar un "șarpe al casei", îmblânzită jivină dar și casnic ocrotitor, îl simțim tandru încolăcit "drept căpătâi". Culorile magice ale dimineții transformă oglinda camerei, trezită acum la viață, în adăpost pentru nume. Cei trei pași dintre tu și oglindă materializează rațiunea începândă a zilei. O dimineață sensibil surprinsă poetic, o "oră a cocoșului" ce este privită printre genele abia deschise înspre o zi plină de candidă lumină ce împrumută din imagistica nopții misterice abia încheiate. Este o plutire de condei plină de farmec, abia dacă o poți numi poesie, căci esența ei parcă e făcută din fragilitatea unei evanescente treziri la viață, ce-abia începe să se-nchege dincolo de ochii încă dorminzi. E-atât de plăpândă, de caldă, de frumoasă, încât lași trei pași între ea... și oglindă.
=  Adrianei	Silvia Goteanschii [01.Sep.08 10:37]
poezie care își justifică steluța, ca de altfel multe din creația Adrianei Lisandru prin imagine sugestivă puternică, metaforă proprie stilului, titlu elocvent, plastic, motiv proeminent și scris distins merită o remarcare specială
=  al doilea pas spre oglinda	Baciu Mihaela Iulia [01.Sep.08 10:38]
scurt si la obiect iti continui ghicitoarea si ma atati, ma atragi. "vrejul" este agatarea ta tacuta de lume prin ceea ce iubesti si ti-e drag; "sarpele" este cheia spre intelepciune si locuieste undeva in tine pentru ca tu esti casa; numele adapostit in oglinda esti tu si poezia ta in general; si eu sunt cea care invat sa fac al doilea pas spre cod.
=  Călin Sămărghițan, acum pot sa raspund :)	Adriana Lisandru [01.Sep.08 10:38]
a trebuit sa astept sa-mi treaca emotiile fiindca...cum sa spun sa nu para nici plans, nici alint? e cel mai frumos comentariu pe care l-am primit vreodata! :) mult mult mult multumesc!
=  Silvia, Mihaela	Adriana Lisandru [01.Sep.08 11:09]
Multumesc, Silvia, pentru aprecieri. Ma pun pe ganduri...:) mai ca imi vine sa-ncrestez din grinda/ oglinda. Mihaela, din ce in ce mai aproape. dar nu-mi cere sa descifrez eu codul, fiindca vraja v-a pieri!
=  ora cocoșului, o auzim!	Marius Surleac [01.Sep.08 11:09]
Un text foarte bine construit cu elemente vizuale, auditive, calmitate. Citind acest poem parcă te poartă în acea cameră, parcă aud sunetul cocoșului. În plus, fiind fizician, îmi sar în evidență elementele fizice care mi se par foarte bine gândite și inteligent folosite și respectă din plin legile fizicii:"poți auzi cum crapă tăcerea/ vrej"; "umbra ți se lungește de-a lungul pereților"; "s-a adăpostit în oglindă/ între ea și tine/ trei pași." Cu plăcerea lecturii, Marius
=  par-don!	Adriana Lisandru [01.Sep.08 11:11]
mi-a scapat o cratima in plus, la "va pieri".
=  asa si eu	Anni- Lorei Mainka [01.Sep.08 11:57]
mi-as fi dorit sa suriprind multitudine de imagini trairi continut in straie de duminica - bravo
=  Ani, Marius S.	Adriana Lisandru [01.Sep.08 13:13]
dar si eu ma ratacesc prin Burgundia ta...si imi place acolo! Marius, vino aproape sa-ti spun un secret: cred ca fizica mea e undeva... la nivel mediocru. :) Va mai astept.
=  About Art History: Cocoșul Cool	Iolanda Bob [10.Dec.18 14:27]
Ce bruit vague, m-a adus până aici, vrejul sub călcâiul luminii... Fără a fi un formalist, poemul are delicatețea care te duce cu gândul spre haiku. Brusc, mi-ai adus aminte de umbrele lui Akira Kurosawa, de cei din oglinzile lui Ingmar Bergman din Upssala:) Mulțumesc. Uitasem de ei. Tot neamul operatoricesc e fascinat de oglinzi, de aceea, dă-mi voie să presupun că nu ochiul tău a trancris minunat o banală imagine, chiar dk a celui drag, e doar cineva în oglindă, ne refuzi alte amănunte, deci e doar cineva. O fotografie? Un cadru dintr-un film? L-ai văzut chiar tu prin obiectiv? Stilizarea maximă (On doute la lumière??:) mă îndeamnă să cred că e o fotogramă. Foarte plăcută ochiului, așa cum o descrii tu... Ți-aș lăsa ceva în schimb, de ziua bună. Dar cred că știi să îți înfrumusețezi zilele, prea destul:)Apeși încetișor pe "Rec"...și gata poemul! Cu bine
=  *	Andrei Trocea [01.Sep.08 14:05]
inceputul reuseste, folosind ca arme toate simturile posibile, sa il atraga pe cititor inauntru. e partea mea favorita. e scrisa cu compasul in mana, la milimetru, sub lupa, nu se dilueaza starile si mesajul prin extensiuni fara rost. un poem care-si merita pe deplin steluta. cu prietenie, andrei t
=  Iolandei, despre cocosul rosu	Adriana Lisandru [10.Dec.18 14:27]
ti-as spune ca nu toate oglinzile sunt ceea ce par. dar nu vreau sa le tulbur mai mult decat sunt. e vorba doar de un simbol...mai precis de simbolul inteligentei divine, sau al manifestarii ei. in care te poti reflecta...mai greu este sa... si sunt convinsa ca nu vei vedea in cei 3 pasi numai...3 pasi. cum spuneai si tu..."polisemia salveaza Romania!!!"...nu? :) "Ți-aș lăsa ceva în schimb, de ziua bună. " - multumesc, intentia face cat fapta in sine. "Dar cred că știi să îți înfrumusețezi zilele, prea destul:)Apeși încetișor pe "Rec"...și gata poemul!" - poftim?
=  Pour un mort?:(	Iolanda Bob [01.Sep.08 14:38]
Am recitit-o de mai multe ori, mie tot mi se pare doar o fotogramă dintr-un film:) "Rec" = butonul de înregistrare la aparatele de filmat sau foto digitale... ("recording button") Da, acuma că m-ai pus din nou pe șine și mi-ai atras atenția că poemul tău e despre scara credinței, parcă parcă îmi vine minte o poezie celebră...auzea un zgomot la ușă...era noapte...frig...vântoase...deschide ușa...și ce să vezi...era doar "șarpele isus". Ce ți-e și cu credința asta modernă!!! Mea culpa: nu auzisem că a cântat de TREI ori Cocoșul credinței tale, scuze!!!
=  mais pourqoi non?	Adriana Lisandru [01.Sep.08 14:50]
la urma urmei, toti privim prin obiectivul unei camerei foto. unii surprind planuri mai apropiate, altii planuri mai...sa nu le spun indepartate; o sa le numesc estompate. "sarpele Isus" - frumoasa imagine. "fiti blanzi ca porumbeii si intelepti ca serpii..." oh, sa ma opresc, cred ca a inceput cocosul sa cante prea tare si, poate, lumea doreste sa doarma. P.S.multumesc pentru iluminare (REC). dar, cum nici macar toate functiile telefonului meu mobil nu le stiu, este explicabil. :)) sunt un antitehnicus.
=  oho	Ecaterina Bargan [01.Sep.08 22:20]
ce de a comentarii. desi te simpatizez rau ca poet, poti mai mult de atit. sa am eu stelute in buzunar as alege alt poem asta daca e sa fiu sincera si veninoasa, dupa cum ma stii si ma accepti. si sa nu mi zici ca sunt pe linga subiect in "rsp" (aici am regulile mele). adapostirea numelui in oglinda mi se pare super aiurea, adica aiurea la superlativ. uraste ma. ca sa nu te superi iti dau si o imbratisare, dar nu te pupacesc. hai, mai vb. cu alte vb "keep in touch". te salut cu mina pe palaria pe care nu o am. :)) seara faina tie si cititorilot tai. ec
=  intre vraja si poezia ta nu e nici un pas	angela spinei [01.Sep.08 22:37]
am deschis poezieaua, citesc... si nu imi pot rupe mintea de acolo. multumesc. oglinda este intotdeauna celalalt!
=  în oglindă	Ioan-Mircea Popovici [01.Sep.08 23:10]
A plecat începutul de la casa lui Pe cale, pe cărare Pe drumul cel mare umbra ți se lungește de-a lungul pereților Numele s-a adăpostit în oglindă
=  Ecaterinei. Oglinzi si cerneluri.	Adriana Lisandru [02.Sep.08 06:10]
sunt convinsa ca ti-au placut mai mult alte texte din prima pagina. Nu e nicio tragedie. Acum...despre cat de "aiurea" este sa ti se adaposteasca numele in oglinda. Ar fi multe de spus pe tema asta. Se pot scrie eseuri intregi. Studii. Se poate filosofa si toarce-despica firul la nesfarsit. Eu n-am aprins decat o lumina spre imaginea aceea - m-am multumit la a o numi. Dar pana si numele tau e ascuns intr-o oglinda. Kati, intotdeauna reusesti sa fii cea care ar trebui sa fii, cea care iti este dat sa fii? Sau...privind in oglinzile mintii tale, intotdeauna reusesti sa vezi lumea asa cum e ea? Gandeste-te la asta. Cu cat o vei face mai devreme, cu atat mai bine. Cat despre putinta de a scrie poezie...vezi tu, eu cred ca pentru asta e nevoie de trei lucruri: o mana, un condei si cerneala. Mana este nevoia de a te spune si curajul de a o face. Condeiul este harul de a te spune, talentul, inzestrarea...numeste-l tu cum doresti. Cerneala este tot ce stii si ai inteles tu desptre lume. Ce ai trait, raspunsurile sau neraspunsurile la intrebarile adunate pe drum, indoielile si implinirile, cate sunt. Si, de ce nu, lecturile, care trebuie sa fie, insa, bine omogenizate in tot acest amestec. Adica, pana la urma, felul propriu in care reusesti sa filtrezi lumea. Nu mofturile, nu mimetismele. Asta s-ar numi..autenticitate. :) Ea face ca acele cuvinte sa ramana undeva. Sa treaca dincolo de ora, sa nu fie doar o expiratie risipita. Altfel, scrisul ramane o scrijelitura pe o hartie oarba. :) Sa ne cititm cu bine. Crestem inca...si eu, si tu.
=  Angela Spinei, Andrei Trocea	Adriana Lisandru [02.Sep.08 06:18]
Angela, eu as zice ca: intre vraja si poezia insasi nu e niciun pas. frumos aforism ai alcatuit! Andrei Trocea, te vazusem de ieri, dar la ora aceea despicam cocosul rosu in patru. :)) Multumesc, ma bucur sa te gasesc iarasi in paginile mele.
=  adrino	Ecaterina Bargan [02.Sep.08 06:39]
m am sculat la 5:40 dintr un cosmar stupid. si mi rapunzi asa amplu. cu titlu din concluzie rezumat il bagi simplu in eseu.
=  nupțialul uzat...	Cursivu Petre [08.Sep.08 16:35]
Tăcerea crapă-n lumină, cântecul neauzit al cocoșilor...și cine-i cocoșul când noi percepem doar umbre?...poate zațul păcatului nupțial?...porți numele celui care te-a căutat în oglindă,doar chip...pașii sunt sterpi, se pare că târziul începe...
=  Petre, si tu ai dreptate...:)	Adriana Lisandru [08.Sep.08 16:44]
ah, o meritam! poezia asta a permis atatea interpretari, incat nici eu nu mai stiu care e adevarul! :)) interpretarea ta e una posibila. intrucatva profana, dar posibila.