| = e-o secetă de haiku(!?) | eugen pohontu [01.Sep.08 13:14] |
| excepționale tristihuri, cu sensuri subtile și bine conturate, ductilitate metaforică... dar, de ce haiku(?), pentru că nu prea respectă canoanele, mă rog, în accepțiunea 'clasică'...(care o mai fi ea?) - de fapt știți mai bine decât mine, - metaforă(figuri de stil directe), abuz de verbe(evitabile), ce să zic, îmi plac atât de mult tristihurile dvs., dar nu sunt haiku... - primul, aproape haiku, dar văduvit de 'sensurile' deduse din 3 și 4!!! zic și eu: iulie torid pisoi ferit de umbra câinilor pribegi superb 2, dar căpioara ni-și linge 'loaza' pe botic,(din cauză de lipsă de apă, nu-i cazul la căprioare, poate gazele africane, etc.), din acest motiv, să fim serioși, imagine foarte faină, doar atât! ...tardiv ăla, nu sună bine, de fapt ultimul tristih, are conotații filosofice(cred), dincolo de 'spiritul' haiku cu prietenie, mi-am zis păsul. eugen | |
| = metafore !? | Dan Norea [01.Sep.08 15:53] |
| Domnule Pohonțu, am căutat metaforele, mai întâi în DEX (profesorul meu de română m-a învățat că metafora este o comparație din care lipsește particula "ca", dar am vrut să verific totuși) și apoi în tristihuri. Zău că n-am găsit niciuna. E drept că am o miopie avansată. Cât despre verbe, am găsit două în trei poeme. Bine, acum dacă le considerăm și pe cele la participiu trecut (adăpostit, secat, respins) sunt mai multe, dar pe acestea parcă nu le-aș număra. Secat e în mod cert un atribut adjectival (sau m-am rătăcit eu prin labirintul gramaticii ?) :) Nu știu ce semnificație ați găsit în primul tristih. Eu am vrut numai să evidențiez un fenomen destul de uzual, prietenia dintre un câine și o pisică. Accentuată de căldura excesivă. Cu căprioara m-ați prins, habar n-am cum se comportă o căprioară pe vreme de secetă cu puiul ei. Am făcut o presupunere, probabil eronată. Ideea era să sugerez o comportare maternă, protectoare, provocată de lipsa de apă. N-aș face o paralelă cu gazela, în deșert lipsa de apă e ceva normal, deci o gazelă nu e îngrijorată pentru pui din cauza asta. Și cu "tardivă" aveți dreptate. Voi schimba în "târzie", dar nu aici, ca să nu-și piardă comentariul din semnificație. La ultimul îmi era teamă să nu fiu acuzat de personificare - pământul, iritat și secătuit de seceta îndelungată, respinge stropii veniți prea târziu. Dar în fapt, am descris un fenomen real - primii stropi ai unei ploi torențiale sar din pământul uscat. Recitesc și nu mă dumiresc. Eu văd doar trei momente din natură. De ce n-ar fi haiku-uri ? Fără pretenția de a fi haiku-uri de valoare, orgoliul ăsta nu l-am avut niciodată. | |
| = * | Andrei Trocea [01.Sep.08 15:59] |
| citind versurile, gatul ti se usuca si simti nevoia sa bei o carafa proaspata si rece de apa. starea si senzatiile sunt clar subliniate, scenele putine se succeda si amplifica arsita si setea, imprumutandu-le cititorului. cu prietenie, andrei t | |
| = Andrei Trocea | Dan Norea [01.Sep.08 16:09] |
| Dacă tot ți-am provocat așa o sete grozavă, și dacă tot îmi lauzi tristihurile, dau o bere rece :) Mulțam de trecere și de semn. Cu prietenie (aceeași pe care am uitat s-o trec în comentariul către Eugen Pohonțu - o adaug acum), Dan Norea | |
| = fără metafore :) | eugen pohontu [02.Sep.08 08:53] |
| domnule Norea, aveți dreptate, nu sunt metafore în sensul real(dex :)), a fost senzația mea doar, mai corect ar fi, dacă aș fi spus 'în sens metaforic'(acceptat de altfel de haiku), sincer, m-am grăbit cu impresiile și-mi cer scuze... în ceea ce privește verbele, am spus doar că pot fi evitate chiar și cele la participiu, în măsura în care este posibil... la primul text eu i-am dat un sens mai filosofic, de aceea am propus varianta mea... încă o dată afirm că imi plac textele dvs. fără rezerve și îmi cer scuze dacă v-am supărat și mai ales îmi cer scuze pentru 'graba' commului! cu stimă, eugen | |
| = Eugen | Dan Norea [02.Sep.08 20:23] |
| Nu e nicio supărare și în niciun caz nu e nevoie de scuze. Doar atât, m-a surprins "acuzația" de metafore, când stilul meu (dacă am așa ceva) este complet lipsit de figuri de stil poetice. Și nu numai în haiku. Eu consider asta o lipsă. Cu prietenie, Dan Norea | |
| = câteva idei | Maria Tirenescu [03.Sep.08 20:18] |
| Dane, vorbești de tristihuri, nu de haiku-uri. Dar, în subtitlu scrie haiku. Ai făcut numeroase comentarii, bine argumentate, altor haiku-uri. Îți propun să le iei la rând pe cele postate aici, pe poezie, și să le analizezi. Sunt convinsă că, până la urmă, te vei apropia de ceea ce cred eu despre unele din poemele tale. Am citit, când ai postat aceste poeme, dar nu pot să comentez de fiecare dată. Nu știu dacă din vina conexiunii mele la internet sau nu e ora potrivită. Nu se deschide spațiul cu comentarii. Că îmi apar "tardiv", e altceva. Au avut prietenii mei grijă. Tardiv e un cuvânt mult prea pretențios în haiku. Acceptabil în tristih în spirit haiku. Bănuiești că aș fi scris ploaie târzie. Ploaie târzie – respinși de lutul crăpat, stropii sar 'napoi e o altă formă. La primul tristih, cum raspunzi la întrebarea: ce? Că la "unde?", e clar, la umbra câinelui, iar "când?", ai spus în primul vers. Al dpoilea tristih, oricât de emoționant ar fi, nu salvează intenția de a scrie haiku. Cu prietenie, Maria | |
| = Maria | Dan Norea [03.Sep.08 20:39] |
| Cu "tardivă" cazusem de acord încă de la primul comm al lui Eugen Pohonțu. N-am înlocuit în text ca să nu-și piardă sensul comentariile. Cu întrebarea "ce" de la primul tristih, eu credeam că așa se interpretează: - ce face pisoiul ? se adăpostește de căldură - când ? într-un iulie torid - unde ? la umbra câinelui, prietenul său Despre căprioară nu știu ce să zic. Propun să o împușcăm, chiar dacă Labiș, undeva acolo sus, ne boscorodește. :) Dan | |
| = poate | Maria Tirenescu [03.Sep.08 22:20] |
| Nu, n-o împușcăm! Îi dăm altceva să facă. Poate, în alt grupaj. Cu prietenie, Maria | |