| = TEO | Liviu-Ioan Muresan [13.Sep.08 21:44] |
| E respirația copilăriei. Apoi, amintirile. Empatia și dorința. Prezența e covîrșitoare."mâinile tale desenează pe asfalt". Un poem plin de sentimente și trăiri autentice. | |
| = Teodor | Silvia Goteanschii [13.Sep.08 22:00] |
| aceasta este imaginea care mi s-a părut superbă de-a dreptul superbă:aș putea foarte bine să strig subțire bunicule ieși din spatele umbrei te văd e prea târziu nu vreau să mă mai joc și nici să împrumut imagini desenul pe asfalt conturează amintirea copilăriei cu drag, Silvia | |
| = O altă lume cu poetul! | Doru Dorian David [13.Sep.08 22:35] |
| "respir copilărie"... acolo trebuie sa fim... in "picioare goale și tălpi întinse/ peste mersul bunicului" iata fericirea si libertatea fiintei, acasa acolo unde in prima clipa am tras adac aerul in plamani "conving umbrele zăbovite la marginea drumului să-mi lase pașii în ploaie " imi este frica ... o sa se stearga ... cum trecerea insinguratului prin aceasta lume insingurata de dumnezeu! "aș putea foarte bine să strig subțire bunicule ieși din spatele umbrei te văd prea târziu nu vreau să mă mai joc și nici să împrumut imagini" | |
| = re; liviu-ioan mureșan, silvia goteanschii, doru dorian david | Teodor Dume [13.Sep.08 22:51] |
| liviu-ioan, da, copilăria! o lume sigură pe care ne-o dorim mulțumesc mult silvia, remarc multă prospețime și vigoare în commurile tale care mă fac mult mai atent. ai punctat bine partea interesantă a poemului, fapt pentru care îți mulțumesc. doru dorian (3d), prezența ta mă liniștește și-mi dă senzația de siguranță. mulțumesc pentru pasajul:"fericirea și libertatea ființei, acasă" și da, urmele se șterg... mulțumesc, prietene! cu drag, tuturor! teodor dume, | |
| = teodor dume, mă auzi? | hamat petru sebastian [14.Sep.08 11:34] |
| teodor, inteligent discurs poetic, frumoase imagini, un întreg ordonat in jurul matricei tale conceptuale, eu-ul creator, care traieste, respiră, cugetă! cu plăcerea lecturii, cu prietenie, petru hamat | |
| = mâinile noastre desenează pe asfaltul timpului | Doru Emanuel Iconar [14.Sep.08 11:44] |
| În sfârșit revii la sentimente mai bune. Mă alunga atâta tristețe, moarte și alte cele. Acum despre poem. Scurt și convingător. Revii de la tristețe metafizică la amintiri și o faci convingător, o sustragere din comunul realității, pipăind amintirea delicată a bunicului. Și-aici ne întâlnim. Plină de rouă pânza ta, Teo. Cu drag Dorulet | |
| = mainile cuiva pot desena pe suflete | angela spinei [14.Sep.08 11:54] |
conving umbrele zăbovite la marginea drumului să-mi lase pașii în ploaie si cat de mult ne-ar place noua sa ne lase timpul sa zburdam si stii ce face? unora le pune degetele pe suflet si acei unii scriu poezie atat de frumoasa, calma si plna de iubire. cu respect Angela | |
| = erata | angela spinei [14.Sep.08 11:55] |
| plna - plină :) | |
| = re< hamat petru sebastian, doru emanuel iconar | Teodor Dume [14.Sep.08 12:03] |
petru hamat, mulțumesc pentru cuvintele frumoase . da, E-ul, nu pot altfel pentru că trebuie să simți ceea ce scrii ori a scrie la rece sau a construi fără efect ar fi o pierdere de timp. și încă un mulțumesc pentru constanța citirii și trecerii prin gândul meu. doruleț, prietene da, ai dreptate de fiecare dată. am mai schimbat registrul trecând de la teama îmbătrânirii și trecerii dincolo la copilărie și adolescență. ce poate fi mai frumos de cât copilăria și adolescența? motivația gândului meu transcris în litere e ceea ce mă frământă, ceea ce simt și trăiesc. voi ăștia tineri nu puteți scrie despre aceste stări pentru că nu le simțiți, dar anii trec și, peste ani, o să-mi dați dreptate. scriu, zici, cuprinzător. asșa este. încerc să reduc cuvintele doar la câteva, minimum posibil, pentru că atunci când trăirea este intensă cuvintele dispar. asta am vrut să redau în micul meu poem. o altă lume în care exsist doar eu și bunicul, sau msai bine zis, doar eu și amintirea din umbră a bunicului. am căutat să-mi limitez imaginile și cuvintele printr-o simplitate a trăirii. și cred c-am reușit atâta timp cât văd că voi, cei care ați lăsat semn, ați simțit momentul sau cel puțin v-ați regăsit .pentru câteva clipe, copilăria. mulțumesc, prietene pentru tot cu mult drag, vouă prietenilor mei cititori, teodor dume, | |
| = re: angela spinei, da, degete pe suflet... | Teodor Dume [14.Sep.08 12:07] |
| sunt încântat și bucuros de trecerea ta și semnul lăsat. de fapt ai strecurat picături de suflet în acest comentariu. mulțumesc pentru gândurile frumoase. te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = semn | Irina Vendis [14.Sep.08 12:40] |
| am remarcat "picioare goale și tălpi întinse/ peste mersul bunicului". o imagine autentică, suculentă. mersul copilului desculț în spatele bunicului. o poezie foarte plăcută și calmă. | |
| = răspuns< irina vendis. da, desculț în spatele bunicului... | Teodor Dume [14.Sep.08 18:21] |
| foarte bine ai punctat momentul, irina. mulțumesc de prima ta trecere și semn la mine în pagină. da, oare câți nu ne-am dori să pășim desculți în spatele bunicului... așa, doar numai așa ne-am retrăi copilăria. încă un mulțumesc, irina cu sinceritate, teodor dume, | |
| = * | Andrei Trocea [18.Sep.08 12:06] |
| ai reusit, extrem de concis, cu putine vorbe si imagini strecurate ici colo, sa lasi in urma poemului o senzatie grea, de tristete amara. singura tristete adevarata, in fata celor pe care-i strigi, fara insa ca ei sa catadicseasca sa-ti raspunda, darmite sa se-ntoarca. cu prietenie, andrei t | |
| = da, andrei | Teodor Dume [18.Sep.08 20:45] |
| ...lăsăm în urma noastre dâre care în timp le acoperă uitarea mulțumesc de semn. cu multă prietenie același, teodor dume, | |