= :) | Carmen-Manuela Macelaru [02.Oct.08 09:13] |
titlul suna a descantec, are ceva ocult in el si nu poti sa nu dai click. paragraful 2:am stat(sunt)decorație ieftină la pieptul răniților în războaie secrete, imi place cel mai mult. 5 cantece pentru adus cuvintele inapoi, inapoi de unde? retorica sau nu, e clar ca plecasera undeva la o plimbare prin octombrie, poate. mcm | |
= re :) | Dana Banu [02.Oct.08 11:16] |
mulțumesc pentru semnul de lectură | |
= ea | Lavinia Micula [02.Oct.08 12:06] |
continuitate de stil, rafinament si bun gust al cuvintelor. te citesc in tăcere si simțire, thais | |
= Dana Banu, | angela spinei [02.Oct.08 13:02] |
orice cuvant construieste imagini de neuitat, fie ca il cantam sau nu. cele 5 cantece ale tale lasa urme. ai dreptate nu începi să iubești lucrurile sau oamenii doar atunci când le pierzi începi doar să îți iubești disperarea grețoasă plictisul ochii încercănați ridurile și rictusurile ai dreptate ne indragostim de tineretea noastra si plangem cu pletele albe peste ea, o acoperim ca sa nu mai poata pleca ai dreptate nici un cuvant care lasa urme nu poate exprima ceea ce simtim alaturi, as | |
= Lavinia, Angela, | Dana Banu [02.Oct.08 13:52] |
vă mulțumesc pentru că ați avut răbdare nu doar să citiți ci și să îmi lăsați aici semne despre lectura voastră dacă poezia mea v-a intrat în atenție pentru mine este desigur un câștig, vorbesc despre faptul că îmi confirmați bănuiala că nu vorbesc singură câteodată repet aici zisa unui prieten de-al meu, nu cânt frumos da' cânt tare să se audă:)) încă o dată vă mulțumesc, dana | |
+ concluzii peste concluzii | Traian Rotărescu [02.Oct.08 14:12] |
Dana, tu stii de fapt ca "se intampla intotdeauna" Multi simt, sunt constienti de asta, chiar daca nu se pot exprima, iar celor care intr-adevar "pun pe hartie" - expresie si ea pe cale sa devina, daca n-a facut-o deja, o fotografie sepia sau cartolina ingalbenita- doar le sporeste tristetea, consemnarea neaducandu-le nici o alinare. Indiferent daca am fost sau nu o casa primitoare, cuvintele, atunci cand pleaca, (randunele parasindu-si vechiul cuib pt a nu se mai intoarce) ne lasa intotdeauna schimbati. Mostenirea lor ramane, iar "arhitectura" , prin RE-memorare devine mereu alta, nu ingheata static, conservandu-si ultima impresie/atitudine/ sentiment/ emotie/ neputinta/ furie/ regret/ fior etc... Concluzie 1. ce nu e iubit la lumina zilei rămâne la fel de neiubit și în întunericul nopții Din perspectiva salbaticiunii cu prea multa simtire, acuitatea cu care-si inzestreaza semnele, depasindu-si sau mai degraba incalcandu-si firescul este un nedorit blestem, de care incearca sa se scuture oniric (singura posibilitate ramasa) Concluzie 2 "mereu am fost mireasa din somnul cuiva " Cu totii ne pierdem armura; n-am stiut sa ne-o facem credincioasa ( ea oricum era) dar, inca o data, TREBUIA sa facem asta? sa o tratam ca pe o norma, denaturand-o? Concluzie 3 "nu te-am iubit dar m-ai adorat" Daca tineretea ne insoteste/ ne-a insotit senectutea ne asteapta; de ce s-ar grabi? Concluzie 4 "o jumătate de drum e mai mult decât nimic" Uitarea, croindu-si neincetat galeriile de cartita. Fiindca vine din interior (subpamantean) numai asa reusim sa scapam de ruinele sub a caror temelie sapa. Concluzie5 "cuvinte cuvinte doar alte și alte cuvinte" | |
= ce nu-mi doresc si ce-mi doresc nespus! | Doru Dorian David [02.Oct.08 14:19] |
Cuvintele importante despre poem au fost spuse... eu am luat "Ezact" cat mi-a ingaduit sufletul! "aproape bătrân" cât de mult mi-am dorit senectutea albul pletelor și odihna ei mereu i-am alergat în întâmpinare cu un pachet sub braț în care păstram cu o tămăduitoare speranță și cu multă grijă tutun fotografii sepia cartoline și-o pipă din spumă de mare cred că nu voi ajunge niciodată la ea dar sunt deocamdată un om aproape bătrân iar asta ar trebui să îmi fie îndeajuns o jumătate de drum e mai mult decât nimic" .................................................... nu trebuie să curgă sânge pentru ca să poți scrie și spune cuvinte nu trebuie să locuiești în anxietate sau în depresie ca să poți striga despre moarte nu trebuie să se întâmple nimic toate cuvintele ne locuiesc atunci când pleacă de la noi e semn că nu mai suntem o casă primitoare | |
= re | Dana Banu [02.Oct.08 14:24] |
sunt obosită aici, Traianule, sunt doar foarte obosită, atâta tot... comentariul tău mi-a adus aminte de mine iar asta mă întristează la culme și chiar nu vreau că e octombrie doar la început și e toamnă arămie-aurie și e și un soare uriaș așa că mă duc pe afară, la aer, cât mai departe de cuvintele mele de aici pe care tu le-ai văzut atât de bine nu înainte de a-ți spune un atât de previzibil mulțumesc, cititorule de danabanu-uri care ești kalp, bătrâne, prezența ta aici mă onorează și bucură(altceva habar n-am ce să îți mai spun pe moment) salut, băieți, să ne citim cu bine, elian | |
= o jumătate de drum e mai mult decât nimic | ștefan ciobanu [02.Oct.08 15:39] |
in poezia asta dana banu vorbeste din punctul in care a ajuns. se intoarce pe calcaie si vede /...sunt deocamdată un om aproape bătrân iar asta ar trebui să îmi fie îndeajuns o jumătate de drum e mai mult decât nimic/ e o yicere frumoasa si curgatoare. cuvintele vin unele dupa altele fara discordanta. parca se tin de mana si merg in sir indian in inima cititorului. frumoasa lectura | |
= "când pleacă de la noi e semn că nu mai suntem o casă primitoare" | silviu viorel păcală [02.Oct.08 20:02] |
e preferata mea dintr-un text merituos | |
= Ștefan, Viorel, | Dana Banu [03.Oct.08 08:00] |
mă bucur când treceți cu semne prin pagina mea dar asta o știți deja amândoi vă reamintesc așa, doar ca să fiu sigură:) vă mulțumesc, dana, prietenul și cititorul vostru | |
= Domnule Manolescu Gorun, | Dana Banu [04.Oct.08 12:51] |
am văzut comentariul dumneavoastră din offtopic și vreau să vă spun că mă bucur să vă am cititor cu respect, dana banu | |
= Dana, Dana... | Adriana Lisandru [04.Oct.08 13:16] |
asta-i o poezie care te învață să taci. superbă. | |
= Adriana, | Dana Banu [05.Oct.08 10:34] |
mă bucur că ți-a plăcut poezeaua salut | |