| = oranj oranj | Dana Stefan [04.Oct.08 14:19] |
| Învelită în țesătura din fir organic de mătase, Pupa Pământului visează… Iubirea, Alb Alfabet al Tăcerii, reinventând cuvinte … Și ca să croiască apoi din ea o eșarfă și iar și iar ca să se decoreze… multumesc frumos, maria. sanatate si zile bune de la Dumnezeu sa ai si tu! Linea | |
| = "degetelelor ce modelează versuri" | Doru Emanuel Iconar [04.Oct.08 14:41] |
| Un poem dens și de o bogăție sufletească ce-mbie cititorul, un vers formulat cu precizie, claritate, o poezie în care se detașează armonia liniilor, a mișcărilor, culorilor, fără artificii, calm și plin de sensibilitate. Păcat că treceți din ce în ce mai rar. Doamnei Dana Ștefan, un călduros “La mulți ani”. Doru Emanuel | |
| = pune punct visului nebun de a desena lumina din culoare | Maria Prochipiuc [04.Oct.08 15:07] |
| Dana - așa este, am folosit de multe ori eșarfa în poemele mele, are un înțeles și o semnificație specială, nu încerc acum să dezvolt ceea ce ai scris tu, cred că și pentru tine e importantă eșarfa. Timpul e uneori împotriva noastră, dar nu am vrut să treacă peste septembrie altfel de cum mi l-aș fi dorit. Indiferent unde și ce distanțe ne despart, sufletul e mereu acolo unde trebuie. Cu dragoste! Doru – așa este, intrările mele și ieșirile sunt puțin mai distanțate, există câte o perioadă de coacere în viața fiecărui autor, poate asta se întâmplă cu mine. Mă bucură oprirea ta aici, simțul frumosului și mai ales sensibilitatea ta în interpretarea versurilor. Să ne crești cu bine și voi veni cu siguranță atunci când toate scriierile tale vor mirosi a pădure. | |
| = vom fi de-a valma în nemurire? | Doru Dorian David [04.Oct.08 15:09] |
| Cautam un poem care sa se lase baut ca un vin vechi... trecut prin brumele lui septembrie, asezat in fata unui foc mocnit de toamna tarzie, dar iata cum cuvantul nu iarta: "să nu crezi că viața te va lăsa de capul tău nu nici tihna timpului nici vântul strâns sub căpătâi nu te va ierta vei auzi o lungă chemare așa cum cerul albastru își revarsă zorii peste lume gândurile răvășite le vei găsi în palme colorându-ți zilele" ....................... "apoi pune punct visului nebun de a desena lumina din culoare de-a izgoni furtuna din degetele ce modelează versuri" Da un poem rotund scris cu degete fierbinti... care aduna in sine speranta: "e rândul meu acum să trag linii sau de ce nu doar puncte neștiind niciodată că ești aici sau vom fi de-a valma în nemurire" | |
| = gândurile răvășite le vei găsi în palme colorându-ți zilele | Maria Prochipiuc [04.Oct.08 15:23] |
| Vinul cel mai bun e cel ce se lasă mângâiat de degetele trmurânde ale ploii de septembrie, ca apoi argintat de brumăriul lui octombrie să reverse miresmele peste sufletul însetat de iubire...speranța e, că poate, într-un tărziu de decembrie când toate cuvintele se vor aduna sub umbrarul unei cărți să te cheme să vii mai aproape, să fii degustătorul soiurilor fine. Strugurii sunt deja culeși, vinul începe să se așeze... Mă bucur că poemul meu așezat în oranjul toamnei te-a oprit pentru o clipă și ai reușit să treci de pe un mal pe altul. Gustă din preaplinul clipei! | |
| = de revazut | ionut caragea [04.Oct.08 22:58] |
| vei auzi o lungă chemare așa cum cerul albastru își revarsă zorii peste lume vei auzi o chemare asa cum cerul isi revarsa zorii peste lume asa ii dai cititorului posibilitatea sa isi imagineze ce fel de chemare este, infinitatea cerului spune totul, si fara albastru ca e de la sine inteles repetitia culorii de 3 ori la un interval de 5 versuri se poate evita tragi linii tragi puncte, de revazut eventual e randul meu sa trag linii sau cel putin sa las niste puncte neștiind niciodată că ești aici sau vom fi de-a valma în nemurire, lipseste o conjunctie, sensul este oricum ambiguu | |
| = ia bucata aceasta de lume și o destramă | Maria Prochipiuc [05.Oct.08 01:10] |
| Ionuț – vezi ce mult înseamnă să vină cineva să interpreteze altfel de cum tu crezi că-i bine? Da, acum recitind parcă voi apela la versul propus, acum poate nu ar trebui să explic, dar am accentuat cerul cu albastru, tocmai să scot în evidență frumusețea interioară, noi știm foarte bine că uneori cerul e și cenușiu, nu? Mulțumesc! Finalul este așa cum bine ai intuit, dar nu voi interveni, îl mai las așa. Uite că am reușit să ne reîntâlnim întru poezie! | |