= biletele căutării biletele regăsirii | carmen nicoara [26.Oct.08 19:21] |
"păsările lungi" aici se transformă în cuvinte într-un puzzle de silabe "neputincioase" trecerea dragostei zgâlțâie până și muntele de versuri o căutare de sine o căutare a poeziei o deosebită plăcere de a regăsi cuvântul cutremurat de dragoste cu admirație cn | |
= părere | Marius Surleac [26.Oct.08 20:07] |
Un poem foarte interesant, cu o notă romantică care abia atinge cuvintele lăsând mai mult loc melodicității, așteparea bine vizualizată. Un poem calm. Mi-a plăcut! cu prietenie, Marius | |
= Calin | Liviu-Ioan Muresan [26.Oct.08 23:04] |
E aici astepterea fiintei. Toate celelalte pier printre normalitatile vietii. Sensibil si purernic exprimat. | |
= la marginea orașului pasul meu șters... | Teodor Dume [26.Oct.08 20:42] |
da, remarc un poem filtrat prin eleganța rostirii "Când ai trecut pe aici, sângele s-a zgâlțâit în frisoane prelungi, toate silabele mi-au căzut împrăștiate-mprejur, neputincioase zgâriau parchetul." și o părere de care poate nu-i nevoie. primele două versuri le-aș separa de restul individualizându-le întregul capătă o nuanță aparte cu sinceritate, teodor dume, | |
= Șoaptele omului, jur-împrejure | Călin Sămărghițan [27.Oct.08 20:40] |
Am dat peste acest bilet din ușă scris de ceva timp, și am zis că se potrivește. Mai demult, o doamnă amabilă care mi-a și tradus-o în franceză, spunea că e ca un accident de circulație ori ca un meci de box... Interesantă idee. Ca o lovitură de autobuz probabil. Așa o și simțeam pe vremea aceea. În urmă rămâne un puzzle, cum spune Carmen. Risipit. Neatingerea de cuvinte pe care o vede Marius, e de frică de a mai pune mâna acolo unde te-ai fript. E o lovitură melodioasă, așa o văd și eu. Începutul așteptării ființei de care vorbește Liviu, era din pricina golului căscat înainte-mi. Sunt furios pe ființa aia! Pe ființă în general, că de personă mi-a trecut. Iar Teodor are dreptate cu separarea primelor două versuri. Așa am să fac. Trebuie rostite separat. Vă mulțumesc. | |