| = Vasile | Cornel Ștefan Ghica [03.Dec.08 18:19] |
| un "fără titlu" spus într-un anume fel, într-un anume sens, legat în percepții de "povestirile lui mai lungi ca trilurile mașinii salvării". primele trei strofe tratează, în ansamblu', cam același lucru, cu aceeași intensitate, și se poate deduce fără prea mare efort, fără să se-ntâmple altceva care să trezească (din partea cititorului) vreo tresărire. strofa a 4-a (însă), în opinia mea, este remarcabilă, e bine conturată, inteligent așezată, se detașează de restu' ansamblului, ridicându-se într-o imagine-mesaj frumos expusă. am remarcat, în mod deosebit, "ziua derulează strada / ca pe o bandă dactilografică / omul acesta / literă / a unui cuvânt dintr-o limbă uitată". frumos. cu stimă, Cornel Ghica | |
| = re-Cornel-Ștefan Ghica | Vasile Mihalache [03.Dec.08 19:02] |
| Mulțumesc pentru citire și aprecieri, man. | |
| = Doua tipuri umane | Ioana Geier [03.Dec.08 19:37] |
| Doua tipuri umane avand origine comuna,in antiteza.Actiunea se desfasoara "in orasul care are grija de morti",tocmai pentru o accentuare a discrepantelor dintre ele. Un poem reusit. Ioana | |
| = celalalt | Maria Del [03.Dec.08 21:16] |
| Exista un calm "jucat" in acest poem, o disperare ascunsa, dar nu mai putin vizibila, schitarea unei ajungeri la limita suportabilului, a spargerii coajei de ou, o angoasa in fata nesinceritatii, neveritabilitatii celuilalt, care e totusi atenuata de banuiala fragilitatii lui, prin care celalalt, desi perceput ca obositor si cu doua fete, devine totusi mai apropiat, devine unul din familie. Totul - cand nu mai pare a fi timp de intalnire, iar apropierea e privita cu nesiguranta, ambivalenta. | |
| = Re-Ioana Geier, Maria Del | Vasile Mihalache [03.Dec.08 21:31] |
| Ioana Geier, este ceva din ceea ce spui. Mulțumesc pentru citire și comentariu. Maria Del, ai pus într-adevăr punctul pe I. Este vorba de o dramă preexistentă și alta în derulare. Îți mulțumesc și ție pentru citire și comentariu. | |