| = ce face dreapta ta | Doru Dorian David [06.Dec.08 18:51] |
| Am tot ezitat sa comentez, imi este greu sa ma spal de mine, imi este greu sa devin pur ca zapada ce ne ninge, sovaind, da sovaind ma altur suflesteste cuvantului venit din profunzimea unui gand care ne naste! oricat am incerca sa ne explicam existenta, oricata tinerete am avea in trup, ne navaleste gandul creatorului, acel program care ne conduce, din care nu izbutim sa iesim! cuvantul este marginea din el ne-am nascut si-n el vom pleca! vesnicia este a firului de iarba care sparge stanca, trotuarul pe care calcam, isrbs iese din sine ca izvorul, cum gura iubitei astepatand sarutul, uneori atat de fierbinte alteori atat de rece... drumul nostru nu este unic, trece prin batatura! | |
| = err | Doru Dorian David [06.Dec.08 18:55] |
| isrbs==== asat este un cuvant marca proprie - trebuie citit 'iarba'! scuze | |
| = sfantul nicolae | Dana Stefan [06.Dec.08 20:46] |
| am convingerea ca nicaieri inafara de Moldova nu mai exista sfinti care sa ne vegheze cu atata ingaduinta somnul inconstientei, incat aerul pe care-l respiram acolo, sa tremure.. efectiv eu am simtit asta. tremura aerul in jurul icoanelor moldovenesti! si pentru atat, un mare respect pentru acest tinut care ne duce greul, si oamenii sai. cu admiratie, Linea | |
| = de Nicolae, Maria | Liviu-Ioan Muresan [06.Dec.08 23:09] |
| Text profund, religios, scris in grai ortodox. Remarc apropierea autoarei de intelesurile/neintelesurile dogmei. Si mai ales cunostintele, fara de care nu se putea exprima coerent si constructiv. In aceasta zi, un asemenea text. Plcut impresionat, LIM. | |
| = Darul meu și al moșului pentru voi toți | Maria Prochipiuc [06.Dec.08 23:49] |
| Dorian - oare aseară târziu în noapte nu ți-ai adus aminte de serile petrecute lângă sobă, sau când seara dinainte de Sf. Nicolae toți papucii erau așezați lângă ușă precum soldații în front și străluceau de curățenie? Scriind acest poem mi s-au derulat multe scene, o singură dată nu a venit moșul, eu eram deja mare, dar frații mei au suferit atunci, țin minte că au plâns. În unele familii se întâmplă și acum acest lucru, eu am trăit azi dimineată un moment unic poate în decursul vieții mele. Am fost mos, așa cu noaptea în cap la nepotii mei și nepoțica a pus pe o masuta langă ușă o farfurie cu o felie de pâine unsă cu unt și o bomboana, ca atunci când vine moșul să găsească și el ceva, nu îți închipui ce bucurie a fost ca am mâncat eu ceea ce lăsase pentru moșu. Se întâmplă lucruri minunate! Acum revenind la poem, am trecut prin viața sfântului și gândesc eu că atunci când citim și sufletul nostru vibrează e semn că ninge peste noi și în interiorul nostru. Puritatea ne stă în cuvânt, în modul de a-l înțelege pe cel de lângă noi. Te voi contrazice, nu ne conduce nici un program, noi suntem propriul nostru stăpân, deci să luăm Cuvântul și să ne împlinim prin el. Drumul nostru trece prin noi, al meu poate trece și pe undeva pe lângă tine. Fie ca acest poem cu stângăciile lui să fie purtător de lumină spre sufletele noastre. Dana – peste tot există sfinți draga mea, sufletul meu, așa cum tu spui că ai simțit aerul că tremura în jur, așa mi s-a întâmplat când m-am aflat în Ardeal, e adevărat că sunt zone unde un sfânt sau altul este venerat în mod deosebit. Dar cum citeam, Sf. Nicolae este un sfânt aproape ,, universal,, în sensul că în multe țări, acest ,,obicei,, de a dărui de ziua sfântului este materializat în fapte. De fapt de ce ne simțim emoționați în fața unei icoane, fiindcă sufletul nostru simte și vorbește cu sfântul din icoană prin rugăciune de mulțumire sau cerere. Mulțumesc de popas întru binefacerile sfântului, iar darurile primite să înoiască viața noastră. Liviu –Ioan, am încercat pe cât posibil să urmăresc linia dogmatică, pentru mine e foarte greu să scriu un text de acest gen, fiindcă nu poți să-l scrii la întâmplare, nu te poți juca cu metaforele, de fapt aici merge spusa directă. Sf. Nicolae e sfântul meu de suflet, țin la el foarte mult și așa cum se spune am evlavie la el, a jucat un mare rol în decursul vieții mele, e un mare îndrumător de acolo de unde este. Mulțumesc de un prim popas cred la textele mele | |
| = Maria, te citesc | Liviu-Ioan Muresan [06.Dec.08 23:57] |
| Nu e un prim popas. Chiar am comuri la care nu ai raspuns. De citit te citesc cu placere. Esti o persoana care inspira poeme, si scrie cu adevarat. Pe mine emotia ma tine alaturi de text. Si tu, Maria, trezesti emotie. | |
| = așează pe tălpile noastre drumuri curate îndestulându-ne cu binefacerile tale | Maria Prochipiuc [07.Dec.08 00:07] |
| Liviu, nu era un reproș, dar acum înțelege și tu începe să mă lase ținerea de minte, faptul că nu am răspuns la comentarii, uneori nu este din vina mea, nu ajunge pe mail că aș avea și nu mă mai întorc pe la poeme după ce trece o vreme, acum dacă mi-ai spus voi merge pe firul peoemelor. Mulțumesc mult de apreciere, îmi place mult să fie comentat poemul așa până la silabă. Nu eu trebuie să trezesc emoție, ci poemul, glumesc acum și eu un pic, sunt bucuroasă că uite cum ne-a adunat moșul în jurul lui. Să ne citim cu bine! | |
| = Omagiu pentru sfintenie. | Mitu Cristian [20.Jan.10 09:18] |
| Un omagiu plin de recunostinta pentru Sfantul Nicolae. Ma bucur enorm pentru tine si pentru incercarea ta de a face cunoscuta sfintenia. Felicitari si cu siguranta sa stii ca Sfantul Nicolae nu iti va uita incercarea ta frumoasa. | |