| = D-le Tomescu, reușiți... | Emil Iliescu [17.Dec.08 17:27] |
| D-le Tomescu, reușiți mereu să surprindeți atmosfera blândă a satului, răscolit de vremi și necazuri. Și de atât de puține bucurii! Scrisorile dintre Nae și Victoria sunt de fapt clipe de viață, care puse cap la cap vor trebui să dureze podul care să-i unească pe cei doi, mai târziu, poate pentru totdeauna. Rămâne în urma lecturii dulcea mireasmă a petrecerii vieții prin sufletele eroilor, fiecare cu firul lui existențial, ce se toarce domol prin ani. Epilogul poate mai mult ca alte sintagme întărește ideea că veșnicia s-a născut la sat. Dorul copiilor pentru povești este mult mai puternic decât vicisitudinile vremii: "- Domnule învățător, să știm bine că va veni să bată tata Crivățului noi nu plecăm până nu se gată povestea". Acesta este miracolul satului românesc păstrat prin cuvânt și emoție literară. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Domnule Ilescu, | nicolae tomescu [17.Dec.08 21:30] |
| Onorat de trecerea Dv. pe pagina mea. Nu știu cât de bine reușesc să descriu lumea satului românesc, de demult, dar încerc. Încerc pentru că atunci când scriu sunt acolo și mi-e atât de bine. O parte din scrisorile celor doi le dețin. Fac parte din arhiva familiei. Replica lui Corneluș am auzit-o și eu, de la un alt copil, în alte timpuri. Istoria se repetă, poate fi și atemporală. Cu aceiași prietenie | |