| = imblanzirorul de fluturi | Doru Dorian David [07.Jan.09 03:26] |
| Cracteristic poeziei lui Samarghitan, astazi si nu numai, este sensibilitatea, acea sensibilitate, deplina, rostita cu aplomb, cu darnicie, deseori greu de abordat, plutirea, zborul, sunt atat de clar redate in versul : "Ochi în ochi rătăcind." Senzatia, existenta infiriparii... este deja construita, adanca, rostitoare, deplina... Ei, dar iata-ma! ca un fluture, ma indepartez cu grija, lasandu-ma zborului... deigur asteptand popasul altora in poemul tau, daruitor de lumina si liniste, bland venit din inima! | |
| = Calin, | radun gabor [07.Jan.09 09:14] |
| poem construtit cu multa atentie,plin de lumina, metafore in stil rafinat. imi place in special acest vers ,,o paine saturand desertul'', dar si celalalte au farmecul lor liric... Un an bun plin de succese si inspiratii! Cu stima, Radun. | |
| = Și fluturii pot fi îmblânziți | Maria-Gabriela Dobrescu [07.Jan.09 09:50] |
| Căutările noastre, chiar dacă uneori par zadarnice, se vor așeza cuminți "în dimineața" când visele noastre vor deveni realitate țintuindu-ne ca două fântâni ce vor revărsa asupra noastră raiul. Maria | |
| = Fluturii raiului | Virginia Popescu [07.Jan.09 11:50] |
| După furtunoasele "nopți artgotice", Călin revine la sursa dătătoare de liniște: poezia raiului cu toate minunile ei: "setea și foamea de înger, o pâine săturând deșertul, două fântâni de lumină, panglici de vânt". O poezie care emană multă lumină și calm, totul învăluit în misterul creației poetice. | |
| = o paine saturand desertul | Ioana Geier [07.Jan.09 10:28] |
| "o paine saturand desertul"... Imi place cand,intro palmuta de cuvinte,pot sa zburd,sa-mi construiesc lumi.Tu reusesti sa-mi dai acesta satisfactie. Sa auzim de bine, Ioana | |
| = o pâine săturând deșertul... | Teodor Dume [07.Jan.09 12:31] |
| domnule călin, la mulți ani! forța trăirii din cuvânt mă îndeamnă să vă dăruiesc o stea de suflet pentru acest final superb și o fac știindu-vă unul dintre cei însetați de frumos. acum mă așez la marginea cuvântului și aștept... "o pâine săturând deșertul. Două fântâni țintuindu-mă în dimineața când pe pieptul meu vor sta răsfirate panglici de vânt." cu bucuria lecturii împlinite, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = Frumoșii mei prieteni! | Călin Sămărghițan [10.Dec.18 14:27] |
| Doru, cred că și eu îmi consider poezia ca pe un dar, un dar pe care ea mi-l face mie. Dacă într-adevăr caracteristica e cea de care spui, asta nu știu, cert e că pe mine mă dor multe din ele, de aceea, probabil, vor să aducă liniște. Toți suntem fluturi, dar cele mai frumoase momente, unice în sinea lor, sunt efemere și irepetabile la nivel absolut, căci singurul lucru sigur din lume este că nu se vor mai întoarce niciodată. Am convingerea că ele rămân în acel spațiu-timp precis din univers, străbătut în acele secunde de planeta noastră pe care călătorim. Acolo, în acel imposibil loc cosmic ar trebui să ne întoarcem pentru a le regăsi. Da, Radun, nimic de acolo nu e ceea ce pare. Totul este altceva, și se explică prin celelalte scrieri ale mele. Dar vine și cu ceva nou, nicăieri nu am mai spus că ochii sunt "îmblânzitorii de fluturi". E o bucățică dintr-un întreg mult mai mare. Pâinea aceea care ți-a plăcut, hrănește pustiul și a fost și este și va fi unica modalitate de supraviețuire. Da, e mai construit, am început să scriu mai altfel, mi s-a mai spus. Mie nu mi se pare decât un simplu pas mai departe. Sper să fie de bine. Ți-am mai spus, avem viziuni asemănătoare, și de multe ori mă regăsesc în poezia ta și ar trebui să-ți las semne mai des. Maria, da, căutările noastre numai par zadarnice. După cum am mai spus pe undeva, ele pleacă întotdeauna de la momentul găsirii, în sus. Visele noastre au fost realitate, acum mai trebuie doar să se întâmple. Vezi că gerunziile acelea repetate au rostul lor, e gerundivul perfect, sunt lucruri care se desfășoară perpetuu, continuu. Vin de departe și merg în departe. Și mai vezi că am în "Oglinda" (anul trecut prin februarie) explicația acelor fântâni, care da, visăm să reverse raiul. Virginia, buna mea traducătoare, lucru pentru care îmi înțelegi poezia mai îndeaproape. Ai remarcat "revenirea mea", într-adevăr căutam liniștea asta. Organizarea serilor e foarte severă și deconcentrantă, și în plus pentru mine sărbătorile au fost foarte foarte grele și aglomerate și epuizante de multe ori. O oboseală continuă. Nu pot scrie în starea aceea. Mă bucur că ai simțit revenirea. Nici mie nu-mi vine să cred că am reușit așa de repede să și scriu din nou. Probabil că poezia mă aștepta cuminte și răbdătoare în locul știut, unde am găsit în sfârșit răgazul să mă așez. "Foamea de înger" așa-i? și "panglici de vânt" acum știi. Ioana, într-adevăr e o "pălmuță" de gânduri, mic univers unde să intrați. Ca să culegeți și să alegeți, de vreți. Construiți-vă lumi și zburdați, simțiți-vă ca acasă de vă place. E invitația mea perpetuă, vouă, de a gusta. Cu ce mă aleg eu? Ca în colinde: "luând... bucurie mare". Domnule Teodor, tipul interpretării dumneavoastră nu mai e demult o surpriză pentru mine. V-a plăcut finalul, ei bine, de acolo am început poezia. Finalul s-a scris primul și el a construit atmosfera. A schimbat de multe ori începutul, a tăiat și a ales, a păstrat sensul, și a exclus expresii dizarmonice, nepotrivite în context. Finalul e de fapt "punctul fix". E și momentul trecerii de la gerunziul continuu la viitor, e amprenta trecutului mereu prezent, proiectat într-un "va fi să fie" la fel de prezent și de viu. E o joacă de-a timpul și netimpul și totodată un spațiu al amintirii așteptate. Vă mulțumesc prieteni dragi. Mi s-a reproșat că nu acept contestări, dar dacă o faceți liberi de patimi, discutăm deschis. Nici o supărare. | |
| = ***** | Marina Nicolaev [07.Jan.09 16:57] |
| Îmblânzitorii de fluturi sunt asemenea îmblânzitorilor de inimi: de ce oare însă par că se însoțesc doar câte doi acolo unde semnele încep să se arate precum "Un rai înfipt în piept"? Poemele lui Călin Sămărghițan au atmosfera din portretele lui Gustav Klimt, și reprezintă ceea ce secesiunea vieneză a fost la vremea ei - un "art nouveau" de factură poetică, despre care, sigur, vom mai auzi, prin tomurile "foamei de înger". Bravo! | |
| = Ascult | Călin Sămărghițan [07.Jan.09 18:40] |
| Marina Nicolaev, din partea unui artist total, elevat critic și competent observator al fenomenului estetic, este onorantă chiar și numai atenția, cu atât mai mult să primesc asemenea cuvinte. Paralela cu Gustav Klimt mă depășește, dar mi-o asum bucuros. Ideea "secesiunii" îmi dă de gândit, am citit repede despre ea, și nu știu cum să interpretez faptul că mă și simt astfel. Totodată îmi temperează voita încercare, oare ușor artificială?, de a schimba tematica poeziilor mele. Poate nu mai mult decât aici. Deci observațiile le găsesc pertinente, apropiindu-se, de-a dreptul "periculos", de fondul scriiturii mele. Mă așez așadar într-un colț să privesc ceva mai detașat. Și mă înclin. | |
| = Raiul dintre cuvinte | Camelia Silea [07.Jan.09 21:50] |
Atâtea păreri pe aici, ajung și eu, nu știu cum se face, că tot așa, mai pe urmă, așa e, Călin spune mult în cuvinte puține, așa face de când îl știu, astfel încât, eu cel puțin, uneori am impresia că, citesc, citesc, și-apoi mă pierd, cred că și la propriu și la figurat, undeva, printre cuvinte. De data asta m-am pierdut chiar cu începutul ca să mă regăsesc tot acolo, în ochiul din ochi, din care răsare raiul, raiul care învinge setea sau foamea “de înger”, raiul cu fântânile lui crescute acolo în piept…oare așa de aproape să fie raiul? | |
| = Ferestre și fântâni | Călin Sămărghițan [08.Jan.09 01:05] |
| Camelia, raiul se simte în piept și este în primul rând interior. Iar fereastra spre acel loc interior și tainic sunt ochii în care mai ales dimineața citești totul. Vezi în ei pur și simplu și știi. Dar asta nu durează niciodată, fiind o crudă efemeritate, dar foarte reală într-o lume atât de iluzorie. Însă contează și iluzia, sunt sigur. Iar acum ocolind cuvintele mari și ca să mă opresc din dulci patetisme, doar mai semnez cu un nume care se potrivește aici de minune, căci are în el și spațiu și timp din urmă și din față, și pe care, la vremea lui, l-am adoptat imediat: Călin de Saint-Ex. | |
| = un poem pe care se pot face comentarii | cretu-rosca draguta [12.Jan.09 02:06] |
| "pine "-hrana cea de toate zilele "Fantani"-mijlocul de a potoli setea "rai","inger",Alb"-cuvinte generatoare de speranta in cazul in care sunt bine utilizate.Decodificarea mesajului poemului se face in baza catorva cuvinte cheie .Incheierea cu idea, ca pe piept vor sta "panglici de vant" denota libertatea finala la care se ajunge dupa pasajul unor trepte spirituale. | |
| = Zâmbete | Călin Sămărghițan [13.Jan.09 20:59] |
| Mulțumesc încă o dată Virginiei Popescu pentru traducerea și a acestei poezii în franceză, care, acum văd, adaugă un link în dreapta paginii. Mulțumesc totodată și drăguței treceri a Drăguței. | |