| = imbratisati | Ioana Geier [13.Jan.09 22:47] |
| Un poem deosebit, ce m-a cuprins pe de-antregul... "vom ramane imbtatisati ca intr-o prelumgire a gandului greu de exprimat" Ma bucur ca-mi pot incheia seara trind din poemul tau... JO | |
| = lumina înserării împrăștia peste tot umbre | Maria Prochipiuc [14.Jan.09 12:16] |
| Un popas la început de noapte e ca o binecuvântare pentru mine, iar cuprinderea întru poem e ceea ce își dorește fiecare autor. Cuvintele să-ți fie ca balsamul... | |
| = un gand | Doru Dorian David [14.Jan.09 15:47] |
| Sufletul, din nefericire ori invers, este precum mercurul, oricat vrem sa-l prindem, sa-l pipaim deplin, sa-l controlam deplin, aluneca se sparge, se faramiteaza... iar cand nu ne asteptam se reintregeste isi restabileste greutatea , acea greutate care nu se aseaza doar pe inima ci in tot trupul! poemul peren trebuie legat, se leaga, se intrupeaza pe trunchiul adevarurilor perene, in timp metafora devine hilara daca nu dobandeste acea aura metafizica care da profunzime, neinteles intelesului, frica nefricii, iubire neiubirii si asa mai departe! Maria este poeta sufletului, rostit pus in inima, iar inima, asezata bland intr-o palma de femeie! sinceritatea ei, a poeziei este debordanta... ceea ce nu-i putin! Spre exemplificare iau ultima strofa : "îți mângâi tâmplele cu vorbele cunoscute de toate femeile sunetul vocii nu-ți mai atinge privirea mă înroșesc ca o fecioară umbra zăpezii de pe chipul tău te spală ușor de păcate vom rămîne îmbrățișați ca într-o prelungire a gândului greu de exprimat" | |
| = era | Anni- Lorei Mainka [14.Jan.09 17:01] |
| iarna in poema ta, era bine dar macii ......roseata lor era oare o umbra atasata sufletului? imi e bine in gind cind te citesc | |
| = ca o spirală alergând... | Teodor Dume [14.Jan.09 20:48] |
aici trebuie să te oprești să rămâi singur prin poem să simți cuvântul da, poemul acesta hrănește mă bucur c-am fost oaspetele de seară și-am cinat mulțumesc, maria, pentru hrana sufletească "vom rămîne îmbrățișați ca într-o prelungire a gândului greu de exprimat" un poem bun care împlinește cu sinceritate, teodor dume, | |
| = poem | Me High [15.Jan.09 00:27] |
| nu știu câți ani a(veț)i - mi-e lene să mă uit în biografia de pe site și f probabil că nu scrie nimic acolo - însă acesta e un poem frumos scris de o femeie aflată la maturitate (a se citi înțelepciune). | |
| = umbra zăpezii pe chipul meu | Maria Prochipiuc [16.Jan.09 21:17] |
David Dorian- ai făcut o comparație frumoasă dar și destul de periculoasă aș spune eu, referitor la mercur și la suflet, nu numai că nu-l poți prinde, dar se poate desface în mii de biluțe argintii și așa cum bine ai remarcat să redevină înterg. Îmi place mult starea efemerică a cuvintelor, îmi place să le dau noi și noi sensuri, dacă aș mai avea o viață m-aș ocupa de frumusețea efemerică a acestora. Ceea ce mă caracterizează e jocul cuvintelor, dar și joaca mea cu ele, îmi place iar foarte mult să cripez, și când văd comentarii pertinente cu diverse interpretări mă bucur. Mulțumesc! Anni-Lorei- peste tot sunt umbrele sufletului, așa cum noi am fi divizații în mii de umbre, fiindcă până la urmă fiecare e un univers. Teodor- ca o spirală cuvintele ne înalță spre frumuseți dincolo de gândul nostru, eu simt poezia ca pe un întreg, iar interiorul căptușit cu alte și alte cuvinte, ca un cocon. e pace-ntre cuvinte tu vino te hrănește ca oaspete de seară te voi stropi cu smirnă pe-a gândului spirală vom prăvăli tot cerul Me- când am văzut numele mă gândeam că trebuie să descifrez din alte limbi comentariu, dar nu a fost așa. Mă gândeam că vrei să afli poate vârsta poemului nu a celui ce a scris, ce te face să crezi că e scris de o femeie aflată la maturitate? Până acum poemele aveau o vârstă apropiată de majorat, e drept că acest poem a albit de când așteaptă să fie așezat pe o foaie albă de hârtie. Mulțumesc de popas! | |