| = Cine are de pierdut | Nicolae Diaconescu [25.Jan.09 14:07] |
| Mai demult eseurile tale erau mai convingătoare. De data asta ori tu nu te ridici la valoarea volumului analizat ori volumul nu este de valoarea ta. Poate de aceea nu sunt interesat să citesc "Scara lui Iacob" dar nici eseul tău până la capăt. Evident, numai eu am de pierdut. | |
| = :) | Alberto M. Popesco [25.Jan.09 14:40] |
| eu cred că poeta Marta Petreu are nevoie de asemenea recenzii. textul Cameliei este bine realizat, aprofundează interesant tematica volumului și probabil că am să-l cumpăr. Bine înțeles nu este decât o mică prezentare a volumului, dar, chiar și așa, are multe valențe. Îmi place că diseacă fără o implicare afectivă evidentă, deși, din primul citat al eseului am dedus următoarele: Camelia a fost atrasă mai mult de latura erotică a Martei: ”Ne privim pe viață și pe moarte/ ne luptăm/ sprijinindu-ne unul de altul cum se sprijină în iubire un bărbat și o femeie/ ori cum se sprijină cu ură unul de altul dușmanii/ Aproape că mi se pare că-l iubesc.” oricum, și volumul și recenzia merită citite foarte amical | |
| = Nicolae, | heghedus camelia [25.Jan.09 14:57] |
| sa stii ca tin seama de ce zici. nu am cum sa ma ridic la valoarea unui volum de poezie. clar unde e hiba, deci. m-am atasat de scara lui iacob abia de pe la a treia ascultare. e mai mult pelicula unei impresii generale decat un exercitiu de disectie aici. Alberto, erotic e prea mult spus. volumul asta a avut parte de multe interpretari mult mai amanuntite si reusite. s-a cam insistat pe singularitatea trufasa si banalizat nelinistea, mi s-a parut. nu prea imi dau seama ce iese fiindca ma indepartez pana la instrainare de un text dupa ce il scriu. de-asta va multumesc si va sunt recunoscatoare pentru pareri | |
| = Metacritica | Mihail Bîrsan [27.Jan.09 16:57] |
| nu degeaba uneori critica întrece liricul, cum sinteza întrece antiteza, volumul prezentat e oarecum prea metafiyic, elementele cabalistice nefiind rumegate bine, prea multă senzualitate, prea mult postmodernism, prea mult uman, prea puțin divin, de ce în secolul nostru a vorbi despre Dumnezeu înseamnă a vorbi despre tine?! Volumul e ca un pârău tulbure, dar critica e atât de frumoasă încât lângă acel izvor mic pare un mal plin de verdeață. | |
| = da, | heghedus camelia [28.Jan.09 08:31] |
| dar pare că autoarea a studiat la microscop impuritățile pârâului tulbure și crestăturile de cuțit ale inteligenței. ar fi păcat să nu luăm în seamă. de ce oare mă duce gândul la constatarea și premoniția lui Naum - cum că se tot pierde “câte ceva din ce ar trebui găsit, găsindu-se în schimb cam mult din ce ar trebui pierdut”? totuși, fiecare volum are sâmburele lui de frumos și picătura de har. iar mie îmi place să mă cuibăresc acolo, chiar dacă nu se vede. în mintea mea cuvântul “convingător” se asociază instantaneu cu “reclamă”. și nu pot să sufăr reclamele. Mihail, îți mulțumesc! | |