| = drumul e bun ... | cornel marginean [28.Jan.09 21:33] |
| intr-adevar ai facut o schimbare nu doar de stil dar si forma ideilor din poezie are o anume silueta un anumit cure limpede, parca ar fi o holda de pe malul acelei frumoase ape pe care ai postat-o in fotografia de pe pagina ta. ,,Vuietul lumii îmi acoperă cu umbra lui sufletul.,, acest vers parca nu termina poezia ci o reincepe, este la fel unui haiku extins in care ideea din versul final irumpe la nivelul unui intreg care nu cuprinde doar lumea acestei poezii ci totul o mica sugestie : albastru repetat in strofa doua trezeste cititorul din ideea frumoasa de acolo , au as lasa doar :,,spre cerul dimineții,, cu drag | |
| = erata | cornel marginean [28.Jan.09 21:34] |
| curs limpede | |
| = Re: drumule e bun.. | Ioan Marginean [29.Jan.09 02:41] |
| Multumesc de comentar, Cornele! Sintem desigur toti in cautare, de forma, idee si exprimare! Copilul, albastrul pictat peste holda aurie si pasarile albastre, visurile, sint pentru mine o parte a puritatii sufletesti, pe cara in vuitetul lumii se cladeste viitoarea personalitate! Mersi pentru sfaturi si intelegere! cu drag Ioan | |
| = Camica | Ioana Camelia Sîrbu [22.Nov.09 09:31] |
| Am observat stilul si tematicile satului din cateva poezii, mi-e dor de lanul de grau si de maci si de copilul liber din cauza ca metaforele unui sat linistit, a unui ogor lucrat de maini dibace, suna a pierdere, suna a urbanizare si adio rural... Frumos! | |
| = Camica...copilul liber... | Ioan Marginean [22.Nov.09 11:55] |
| M-a urmarit o intreaga viata, imaginea copilului blond din mine, fugind prin holde aurie, speriind pasarile si iepurii ascunsi in lan. Ma intreb uneori: E oare acel copil, acel sat linistit imprejmuit cu lanuri, doar o imagine virtula, ceva pierdut! Raspunsul sta in fiecare din noi altfel! Multumesc de trecere! Ioan | |