| = pentru câteva întoarceri | Maria Prochipiuc [17.May.06 07:12] |
| Nu s-a mai întâmplat nimic, nici măcar mersul nu poate să-și urmeze cursul fiindcă toate se opresc ca la un semn în alb, indiferent ce cuprinde acest alb: un schit, un nor,un cuvânt…un poem al ducerii și întoarcerii, e un fel de dute-vino: călătorii nu vor ști dacă secundele sunt bilete dus-întors E viașa aceasta ca un desen animat în care fiecare își are rostul lui, uneori bine definit, alteori fără nici o țintă. E aici un amestec, e ca un vis alb-negru, totul e în mișcare, totul e în căutarea, și mă întreb la final: ce se caută? Nașterea, lumina sau doar căutarea continuă? Asta am simțit la citirea versurilor tale: demult nu s-a mai întâmplat nimic ne situăm între frică și extaz e poate ne-putința iubirii mereu cobori fără să te ridici nici apăsarea pământului nu te lasă să scapi de tirania lucruilor chemările disperate din când în când mânjesc cu alb poarta sufletului P.S. Te-ai lăsat parcă prea mult dezlniată în acest poem, nu ai mai concentrat... | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [17.May.06 08:17] |
| Este cumva despre plecări, depsre viață-moarte, despre drumuri secunde sau drumuri secole. Schitul rămâne cumva. Copilul își caută rădăcinile. Femeia, bărbatul, doar posibilă apartenență. E un imaginar deschis, da, nu am concentrat, am lăsat imaginile să se aștearnă, așa se derula filmul. Mă atinge versuirea ta, Marie, care a luat firul meu de suflet, nu de imaginar, ficțiune. A luat doar o trăire și a dus-o mai departe, ca să nu uit să mă întorc. Mulțam, trecerea ta să aibă revenire. Ela | |
| = contra animata | Nicolae Bogdan Groza [17.May.06 09:10] |
| nu s-a petrecut nimic in lipsa ta eu m-am uitat la televizor ca un noctambul auzeam cum se tot harjonesc Tom si Jerry si nu mai doream sa se sfarseasca serialul de atunci prefer noptile imi las pijamaua pe mine intins lung in pat sa am resurse pentru urmatorul desen animat fara Bugs Bunny el va fi mane seara pe cartoon network va gasi un fraier care sa vrea sa-l vaneze si-i va scutura morcovul in cap spunandu-i " Care-i treaba mosule?" si pentru cateva zeci de secunde va poza in victima telecomanda mea nu mai stie alt post toate programele sunt de prisos ori sunt eu prea infantil un personaj straniu dintr-un desen cu Chip si Dales | |
| = Bodogănel | Ela Victoria Luca [17.May.06 09:40] |
| Io-te cum te prinăși tu binie c-aci e o ficțiune așa de nu se mai știe cine și de ce. Ori noroc că unii copii știu să privească la desenele anima-te, căci altu fel s-ar îngropzi prin trenul acesta noctambul unde bărbați, femei și alte naționalități își cară bagajelede viață, "trian de vie" și cam atât. În rest, Doamne, ce bine e să mai și râzi, mai ales dimineața. :) Mulțumesc, eu prefer Chip și dale, fără chipsuri că au E-uri de la... Ela | |
| = Frumos | Jianu Liviu-Florian [17.May.06 14:40] |
| Frumos. | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [17.May.06 15:10] |
| Mulțumesc. E îndeajuns. :) | |
| = semn la poarta schitului alb | MA Ioan Tite [17.May.06 15:25] |
| "pentru următorul copil fără sprâncene" "dintr-un desen neanimat" "fără spâncene"...înteresant... _ \ | / _ animat :) Cu bine MA | |
| = err | MA Ioan Tite [17.May.06 16:12] |
| typo interesant | |
| = reanimat | Valeriu Dandeș Ganea [17.May.06 16:59] |
| el va urca în alt vagon va găsi un bărbat o femeie le va scutura buzunarele de aer pentru câteva întoarceri la primul strigăt de naștere va urmări lumina văd rădăcinile copilăriei mele au mare legătură cu un tren- pentru mine a fost citirea un "desen reanimat" am figit din apăsarea pământului- știi frica te aleargă spaima de împietrește- și am găsit aici pământul- apăsarea o simt însă tot acolo mulțumesc(știu eu de ce) | |
| = figit -am încercat, nu merge! | Valeriu Dandeș Ganea [17.May.06 17:11] |
| corect:fugit | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [17.May.06 19:31] |
| Ioan, mi-a plăcut schițarea ta, e semn că ai prins sensul neînsprâncenării. :) MUlțam. Valeriu, cred că te-ai regăsit o secundă în acel copilandru călător în trenul noctambul, spre schituri albe tot hoinărind, fiindcă am înțeles ce ți-a plăcut. Mulțumesc pentru versuire. Ela | |
| = Cînd se destramă drumul | Dumitriu Florin Constantin [17.May.06 23:19] |
| Nu s-a-ntîmplat nimic mai mult, Coborînd pe drumul noctambul, Stele-am îngropat în vechiul cult, În priviri și fără preambul. Mi-am oprit pămînt să mă-nvelească Rădăcini să-mi crească schit albit, Nopți prin frunze, vînt să rascolească Rictus vag tradus cînd ai zîmbit. Ai urcat poteci de ploi femeie, Cînd te-ai vrut întoarceri peste ape, Și-ntre alte pribegiri-scînteie Ai găsit doar strigătul din pleoape! S-au întors pe dos la buzunare Patru vămi strigate în neștire, Căutînd lumini interioare Într-un ochi muțind a irosire. Trecători pășit-au ca străini, Plescăind secundele băltite, Adunînd cu ei doar mărăcini Dintre lacrimi vechi și împietrite. Peste toate drumurile noastre rupte Cresc izvoare care spală sori, Nopții calde, poate prea abrupte Și cuvintelor mănoase în erori. | |
| = Între | Camelia Tripon [18.May.06 08:50] |
| naștere și/sau renaștre...aș spune că-i un psalm...asemănător cu 139/138...o definire a destinului...atât: este frumos | |
| = Florr, Camelia | Ela Victoria Luca [18.May.06 09:05] |
| Florr, mulțumesc, poemul tău este ca o liniște ce vine să aline spaimele copilului din trenul vieții sale. Mulțumesc, mă bucur că l-ai așezat și pe pagina ta. Camelia, psaltirea e în noi, o purtăm până la capăt de drum. Mulțumesc mult. Ela | |