| + nietzsche e tata | dorin cozan [17.May.06 20:23] |
| camaraderia poetica presupune un ritual al descheierii/dezvelirii adevarului ca "aer incins", ca mod de iesire din starea de neascundere a nespusului/nenumitului (vezi geamatul, pe vine...imi amintii de eugen ionescu din Cautarea intermitenta, plus intronarea toaletei ca opera de arta in Paris sau in opera lui beckett) ceea ce solicita raspunsul la 3 intrebari/la ritualul initiatic sintetizat astfel: cine e nascatorul poemului? poetul/ganditorul/artistul/divinitatea etc? dar astea nu sunt decat cuvinte de recunoastere a filiatiei poetice si al Traditiei artei poetice care valorifica orice perspectiva a realitatii, prin relatarea trairi autentice, dincolo de artificii poetice la moda. ceea ce conteaza e taierea imprejur a cuvintelor, starea de bine si firescul acestor fapte numite interpretari felicitari, ioana! | |
| = erata | dorin cozan [17.May.06 20:49] |
| scuze ptr typos | |
| = privata scriitorului - locul sacru | ioana barac grigore [18.May.06 13:02] |
| camuflaj cu gaze si briceag. alesii, procesul creatiei si ilinca. chiar asa a plecat la polizu sa nasca. poezie dupa intamplari din viata reala. multumesc, dorin. acum il astept pe sevra sa arunce cu el... | |
| = :) | Vatafu Gabriela Teodora [30.May.06 10:37] |
| nu ma pricep la comentarii, dar tin sa-ti spun ca mi-a placut imaginea "purtam camasa mea verde de china si basmaua rosie"- culorile complementare merg bine oriunde. de asemenea, e interesant modul in care ai prezentat totul, fara procedee stilistice fortate; curge bine :) | |
| = paul, gabriela si locurile sacre, de mare inspiratie... | ioana barac grigore [31.May.06 12:10] |
| de-astea si sunt mine, un fel de bombe in pamant, asa cum se gasesc pe scenele teatrelor de razboi ale unui anumit iraque... ma bucur ca se vede complementaritatea textului. era un prim semnal la ce urmeaza... | |