| + mergeți și vă înmulțiți dragii mei nașteti pui vii | Maria Prochipiuc [15.Jun.06 20:02] |
| Un poem de forță și cu multă forță. Parcă tot ce atinge poeta naște cuvinte, cuvinte creatoare de metafore. Poezia aceasta e ca o meditație filosofică. Poemul este unitar și este străbătut de firul roșu al poeticului. Desigur că în acest poem nu e neglijată nici estetica. Poeta își arată disponmibilitatea creației ( am citit o pagină de juranl, scrisă foarte bine), folosește tonuri clare, e un fel de contemplare a lucrurilor: ca și cum eva ana chloe dalila agnes naissa tot neamul lor de femei cu mînecile suflecate și zîmbetul pe buze ar aștepta un alt război doar să aibă și ele pe cine aștepta în poarta viselor sărutului suspinelor | |
| = sa cante bluesul soapta de verde | Florina Daniela Bordieanu [16.Jun.06 11:01] |
| apai, Gabi, tacuto, parca te-ai fi privit intr-o seara de iunie in oglinda, intr-o lumina schimbatoare dintre rasarit si apus, pe dunga de rosu subtire taiata intre tine si tine, perdantul si castigatorul totodata al acelui razboi cu sinele, niciodata remiza, niciodata alb niciodata negru, - iarta-ma, am cazut in vorbire ca-ntr-o capcana lipicioasa de netacere- si-ncurc portile razboaiele visele neamul nostru de femei dintre salcii trairile tacuto, ce mult ai vorbit astazi cu tine insati dintre umbrele cuvintelor firul acela de verde ce taie pe dupa inima ieri-ul de maine | |
| + steaua agatata de umbra ienuparului | Florina Daniela Bordieanu [16.Jun.06 11:04] |
| sa ma ierti si tu si editorul. am uitat sa agat steaua. | |
| = Mulțumiri!! | Gabriela Petrache [16.Jun.06 20:16] |
| Într-adevăr, am tăcut cît am tăcut dar și cînd m-am uitat odată în oglindă - în paranteză fie spus, Dănuțo, chiar m-am uitat, dar știi, în una din aceea cu lupă și m-am îngrozit, am aruncat-o repede cît colo și am zis că mai bine cînd mi-o mai veni cheful, să mă oglindesc în apa Bahluiului - numa ce-am scăpat la cuvinte. Mulțumesc Maria, mulțumesc Dana pentru trecere cu semne, la bună revedere. | |