| = Ela, | Elis Ioan [18.Jun.06 10:20] |
| întoarce luntrea, vino din adormirea care te curge "frenetic prin alte femei". tăcerea lui îți rodește pântecele și naști nopți în jocul ielelor. Dar tu îi spui să tacă, să îți asculte focul tremurând pe trupul ielelor ce ademenesc viața din el. Tăcerile sunt ale lui, chemarea a ta. La fel tu știi "să nu îmi asculți liniștea vei fi condamnat la viață nemaiiubind vreodată" Cu iertare, nu eu am citit poema, ea m-a citit pe mine cum a vrut... rămân ruga spusă în gând, urlată, șoptită, vrăjită ca cercurile pădurilor, chemarea la viață, la iubire, luntrea și descântecul | |
| = Elis | Ela Victoria Luca [18.Jun.06 15:31] |
| Mulțumesc, impresia mea este că te-ai regăsit cumva în aceste gânduri (nu e poezie, e departe de a fi) și asta îmi pare a fi esențial în dialogul autor-cititor. Ela | |