| = Poemul si imaginea | Adrian Suciu [19.Jun.06 10:51] |
| Poemul si imaginea. Doua lucruri care vorbesc despre acelasi lucru. La intensitate maxima, viata si moartea sint surori. Acolo unde ne-ar placea sa ne petrecem restul vietii ne-ar placea sa ne si stingem. Singuri sau impreuna. :) | |
| = Adrian | Ionescu Bogdan [19.Jun.06 11:08] |
| Iti multumesc mult pentru semn si pentru lucrul superb pe care l-ai scris aici "La intensitate maxima, viata si moartea sint surori". Ne intalnim in cel mai scurt timp in pagina ta de poezie... Cu prietenie | |
| = . | Alina Livia Lazăr [19.Jun.06 11:58] |
| "și buza CE CU mușcături adânci săpai în ea". Nu e mai simplu și mai limpede "și buza în care săpai cu mușcături adânci"? Altfel, nu mai ai o poezie cu același titlu?! :) Așa îmi amintesc. Aici e însă naufragiul lui Albinoni. Ești obsedat de tema asta, nu?! O greșeală de tastare la "melodi". prietenesc, li | |
| = trecere | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| si pe langa observatia Alinei care mi se pare foarte buna, mai ai LOC UNDE. Ce nu incerci sa simplifici eliminand deasemenea si numeroasele prepozitii inutile. Micul petec...usor pleonatic. Uite cum vad eu textul tau. valurile franjurau un petec de plajă trupuri cuprinse de moleșeala dragostei ce mesaj ascundea palma ta firavul alb al scoicilor strivite spinii unui trandafir pietrificat în buză săpai cu mușcături adânci coralii prindeau rădăcini pentru un naufragiu îndelung planificat Te salut. | |
| = Alina | Ionescu Bogdan [19.Jun.06 14:20] |
| Da, este mai "fireasca" varianta ta mai buna corecta si muzicala Nu am obsesii doar regrete, nostalgii si este prea mult spus ca mi-am construit o tema din aceasta melodie. Ma surprinde placut amintirea ta ca mai am o poezie cu acelasi titlu si pentru ca pe aceasta o sti, uite iti transcriu aici superba traducere a Elei Victoria Luca ( cu multumiri Ela ! ) Albinoni Adagio Je porte toujours sur moi, dans une boîte d'ambre jaune Sentant des fleurs malades trouvées sur la lèvre de l'abîme Un souvenir de nous et quelques notes, Albignoni Adagio, Que nous ancrons dans l'air traversé pas des zig-zags électriques En laissant derrière nous le port en point blanc sur la carte blanche Soufflant comme dans un jeu les plus blanches voiles Abandon sans conditions Déracinés d'une trompeuse argile nous serons prochainement des albatros Lis-moi Shelley pour que tu n'entendes pas gémir le navire épitaphe Iti multumesc pentru semn, chiar daca doream mai mult sa te referi la poezie. Cu prietenie | |
| = departe de lume | constantin cornelia [20.Jul.06 21:53] |
| Îmi pare ciudat și sugestiv, faptul că peisajul e închis și protector și nu se poate ajunge decât pe apă. Pentru un naufragiu îndelung planificat să însemne oare purificarea sentimentelor dintre cei doi, prin eliminarea influențelor ce ar putea să intervină dintr-o lume străină lor, agitată, în transformare perpetuă, instabilă? să însemne abandonarea deplină a unuia către celălalt? toate deodată | |